Lupta scoala – familie

 

Lupta scoala – familie

Mult prea des media prezinta informatii interpretate intr-un mod ce conduce la scindarea societatii. Din lupta scoala – familie, cel care pierde este copilul.
La studiile care s-au facut, observam ca doar 1.9% din profesori au ales aceasta profesie pentru ca este bine vazuta in societate si doar 0.6% considera ca salariul este atractiv. 73.5% declara ca le place profesia sau le place sa lucreze cu copii. Pot acestia fi acuzati de rea vointa? Citește în continuare „Lupta scoala – familie”

Scoala de muzică si teatru

Scoala de muzică si teatru Bravissimo Art School Bucuresti

Cineva cauta o scoala de muzica in Bucuresti. Dorea sa isi inscrie fetita la un curs de muzica. Avand in minte acest lucru, intr-o zi am cautat si eu din curiozitate, pe net scoala de muzica Bucuresti. Am dorit sa aflu, daca si la noi exista posibilitatea unui curs de muzica sau teatru, pentru un copil talentat. Surpriza a fost una placuta.
tarife-cursuri-muzicaAcum, sa va spun sincer, cand eram in scoala generala, ora de muzica era un cosmar. Pentru mine profesorul de muzica era cel mai mare dusman. Asa il priveam eu, la vremea respectiva. Azi, nu ar mai fi asa, dar talentatul si vocea mea ar fi aceeasi. Adica lipsa. Citește în continuare „Scoala de muzică si teatru”

Cui ii revine rolul educativ ?

Cui ii revine rolul educativ ?

Se spune ca educatia omului provine din cei 7 ani de acasa ( la care acum se aduga si gradinita) plus anii de scoala, iar in timp, se mai adauga si societatea din jurul nostru. Asa o fi.

Datorita unei tragedii ( produsa la un local privat, la un eveniment PRIVAT) au aparut diverse nemultumiri si proteste. Normal pe undeva – se spune ca de vina sunt guvernantii, clasa politica, cei alesi, coruptie, etc. Asa o fi. Indingnare: copii de 15-16 ani raniti sau decedati ! Dar, nu am auzit nici o intrebare:  Citește în continuare „Cui ii revine rolul educativ ?”

Cine e statul ăsta așa apăsător? Din ce e el făcut?

Statul nu ne lasă, statul ne obligă, statul ne presează: profesorii au hârtii grele de scris, părinții nu sunt ascultați niciodată. Un stres incredibil creat de conștiința marelui aparat de stat care strivește inițiativa și, chipurile, creativitatea în oameni.

Păi cine e statul ăsta așa apăsător? Din ce e el făcut?

Din toți cei care ne ținem gura ca să nu ne pierdem salariile. Din toți funcționarii care, mai degrabă, îți mai cer o hârtie, decât să își asume ei vreo decizie, din toți ăștia care ne bucurăm să avem un „seviciu ușor”, din toți ăștia care ne obligăm copiii să tacă din gură ca să nu fie „luați la ochi”, din toți ăștia care ne facem că facem sau ne exprimăm elegant ca să nu supărăm pe nimeni.

Citește în continuare „Cine e statul ăsta așa apăsător? Din ce e el făcut?”

Ce-i așteaptă pe tinerii cu studii în străinătate când se întorc în România

Companiile se feresc să-i angajeze pe cei care au absolvit instituții de învătământ în străinătate, suspectându-i de pretenții materiale foarte mari. Aceasta este doar una dintre concluziile unui studiu realizat la începutul lui martie 2014, de către Institutul Pro Diaspora Română, în rândul mai multor persoane care au studiat în străinătate și s-au întors în România.

Potrivit acestora, posesori de diplome eliberate de instituții de învățământ superior din străinătate sunt suspectați de pretenții materiale foarte mari și prin urmare nu sunt foarte căutați în rândul angajatorilor, fie că este vorba despre sistemul public sau privat.

Cei care doresc să se angajeze la Stat, în special în instituții de învățământ superior sau de cercetare, au de înfruntat corupția și reticența celor care iau deciziile.

“Față de un absolvent de studii în străinătate revenit în România, reacția multora din sistemul autohton de învățământ superior este ‘cea a lui Achim Moromete: Are școală dar n-are școala vieții’ ”, susține un respondent participant la cercetare.

Același respondent a adăugat că în România nu contează ce așteptări au cei care studiază în străinătate.

“Contează că, în România, instituțiile publice n-au nevoie de ei, iar rezultatele lor educaționale sunt puse, în cel mai bun caz, în aceeași grilă cu un doctorat la o universitate obscură din România”, susține același respondent.

Datele studiului mai arată că cei care au reușit să își găsească rapid un loc de muncă la întoarcerea în România sunt în general cei care erau angajați înainte de a pleca la studii în străinătate și care au păstrat relațiile profesionale și sociale cu foștii colegi.

La revenirea în țară, pe postul de pe care plecaseră, anii lungi de studiu le-au permis cel mult o promovare subiectivă, de statut, nicidecum una concretă, materializată printr-o creștere salarială sau printr-o promovare pe scara ierarhică profesională.

Totodată, procesul de echivalare a diplomelor obținute în străinătate rămâne netransparent și durează nejustificat de mult.

“Multe specializări obținute în străinătate continuă să surprindă Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (CNRED), prin lipsa de corespondent în sistemul de educație superioară românesc. Echivalarea devine astfel o muncă de creație, nu aplicarea unei proceduri standard”, mai reiese din aceeași cercetare.

De asemenea, remunerația absolvenților români de studii în străinătate este mai consistentă în mediul privat și în ONG-uri.
Bugetarii, în special angajații din sistemul de educație și cercetare românesc, rămân “Cenușăreasa grilelor salariale propuse de stat”.

Ei sunt astfel nevoiți să își completeze veniturile fie având al doilea loc de muncă, fie prin finanțări pe care le obțin din surse externe pentru diverse proiecte de cercetare.