Singurul sat cu formă rotundă din România

O aşezare întemeiată în secolul al XVIII-lea este singurul sat cu formă rotundă din România. Din acest motiv, întreaga localitate a fost declarată monument istoric de către Ministerul Culturii.

Casele din sat Şarlota (cunoscut şi ca Charlottenburg) sunt dispuse pe un cerc cu diametrul de 210 metri. În interiorul cercului găsim un imens spaţiu verde şi o serie de clădiri importante pentru comunitate, de exemplu biserica din sat.

Meşterul pantofar Johann Caspar Steube descria, într-una dintre scrisorile sale, această aşezare de şvabi din Banat.

„Acest sat este singurul sub forma circulară (chorographie). În mijlocul satului se găseşte o fântână acoperită cu apă foarte bună. În jurul fântânii se găseşte o plantaţie de duzi în spatele căreia se găsesc casele, acestea având în curte grajdul şi sură. Apoi urmează grădină unde se găseşte plantată vită de vie. Nici o casă nu este nici cu un deget mai înaltă ca alta, şi nici cu un picior mai distanţată una faţă de alta, având un stil foarte frumos simetric; la fel şi cele patru intrări în sat – au aceasi distanţă una faţă de alta”, scria Caspar Steube.

Membrii Casei Regale a României obişnuiau să vâneze, odinioară, în pădurile şi câmpurile din apropiere de Şarlota. Satul a avut cel mai mare număr de locuitori în 1880, când trăiau aici 300 de oameni. În prezent, potrivit site-ului: voceatimisului.ro, satul mai este locuit de aproximativ 100 de oameni, dintre care doar doi sunt şvabi.

Gara vietii

Uneori , este placut sa fi singur(a) , tu , cu tine – este o oaza de liniste si meditatie , iar asteptarea iti da dorinta de a fuziona tot mai intens cu misterele propriei fiinte .
Dar ,
In viata noastra , vin si pleaca oameni .Oameni care , oricum , isi pun amprenta asupra sufletelor noastre , asa , ca o stampila. Uneori aceasta amprenta este dureroasa , alteori placuta pe moment , sau cateodata e plina de amaraciune .
Omul nu este creat sa fie singur . Singuratatea este unul din sentimentele cele mai puternice , ba chiar poate devenii o boala . Oricat ne-am stradui , adevarul este ca nu poti trai de unul singur . Nu putem fara oameni in viata noastra . Fara oameni speciali , fara oameni unici , oameni , care sunt pentru noi o binecuvantare.Situatiile in care ne pun , faptele si actiunile care ni se fac , toate au o influienta majora asupra noastra si a caracterelor noastre . Invatam CUM sa ne incredem in oameni , CAT si CAND
.
Oamenii vin si pleaca din gara vietii tale. Au trenuri de prins , au vise de atins , lasa-i sa-si urmeze drumul , sa-si ia zborul dorit . Nu poti trai privind inapoi spre cei care ti-au facut viata mai frumoasa sau mai dureroasa prin prezenta lor .
Insa , nu-i poti uita .
Multumeste-le pentru ce te-au invatat , cu zambetul pe buze !

Esti…unic

Nimeni nu este superior, nimeni nu este inferior si nu exista nici persoane egale intre ele . Fiecare este unic . Egalitatea este , din punct de vedere psihologic , o aberatie .Nu toti oamenii pot fi Albert Einstein sau Rabindranath Tagore .Insa aceasta nu inseamna ca R.Tagore este superior , pentru ca nu poti fi asemeni lui . Nici el nu poate fi ca tine .Eu cred ca fiecare reprezinta o manifestare unica .Trebuie sa renuntam la toate ideile de superioritate , inferioritate , egalitate si inegalitate si sa le inlocuim cu ideea de unicitate . Intradevar fiecare individ este unic. Priveste doar cu mai multa iubire si vei vedea ca fiecare individ are ceva propriu , un lucru pe care nu il mai are nimeni altcineva .

Renunta la comparatii si poti sa te bucuri de viata la maxim .
Aminteste ti intotdeauna cand sa te opresti, nu merge pana la extrem .Putina intelepciune nu strica,
dar nici putina nebunie .

 

Momente

Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se transformă în ani… dar ce e mai important se conservă; forţa şi determinarea ta nu au vârstă. Spiritul tău este cel care îndepărtează pânzele de păianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reuşită e o altă încercare. Cât timp trăieşti, simte-te viu. Dacă ţi-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp… mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă astfel ca în loc de milă să impui respect. Când nu mai poti să alergi, ia-o la trap. Când nu poţi nici asta, ia-o la pas. Când nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată”. – Maica Teresa

Fiecare esec , fiecare picur de tristete ce ti se va asterne , uneori , in cale .. sa ti fie doar …intarire pentru suflet si trup…..numai asa vei putea merge mai departe..!

” Sunt momente in viata cand simti nevoia unui prieten,chiar de nu-l cunosti,nu l-ai vazut niciodata,dar stii ca e acolo si-ti raspunde mereu cu drag…..As vrea sa am puterea de a nu uita sa visez, de a-mi aminti ca ceea ce ramane ,suntem noi, ca ne avem unii pe altii si merita sa fim fericiti.
Lumea zambeste datorita visurilor noastre… nu e nevoie sa intelegem totul; e de ajuns sa ascultam ce simtim. Cand tacerea e zidul care ne desparte, sufletele noastre isi vorbesc . Fiecare zi ne aduce ceva nou, ne modifică perspectiva asupra vieţii… Ieri poate că ne-a adus un zâmbet…astăzi o lacrimă de tristeţe ne-a alunecat pe obraz…dar poate mâine ne va dărui stropi de fericire…!”

Imaginea nesimțirii. Un râu cu malul plin de gunoaie

Zeci de tone de PET-uri, pungi, resturi menajere și moloz s-au strâns pe malul râului Suceava, în zona podului care face legătura între localitățile Laura și Gura Putnei. Jurnaliștii de la Monitorul de Suceava spun că problema nu este una nouă, iar în 2011 primarul din Vicou de Sus a fost amendat de două ori din această cauză.

Ieri, în jurul 11.00, jurnaliștii suceveni au surprins un tractor care descărca în „platforma de gunoi” care s-a conturat lângă râu. „Apoi așa mi-o zâs uncheșu. Că și el și tătî lumea aruncî aici!”, le-a spus acesta celor de la Monitorul de Suceva și a plecat mai departe văzându-și liniștit de drum.

2747f800-bb07-11e3-aa58-cd025836ff63_gunoaie-foto-monitorul-de-suceavaPrimarul din Vicovu de Sus, Gheorghe Schipor, a spus că nu poate decât să acopere gunoiul. „Ce mama dracului să fac? Nu pot să stau cățel și să păzesc zona de acolo. Se adună în permanență și nu pot face altceva decât să le acopăr cu balast.(…) Am vorbit cu cetăţenii. Toţi văd, dar nimeni nu spune nimic. Am pus acolo şi o plăcuţă că este interzis aruncatul gunoaielor, dar fără folos. Până ce oamenii nu vor conştientiza că nu au voie să arunce gunoiul oriunde şi oricum nu ştiu cum se poate rezolva problema”, a declarat primarul, citat de monitorulsv.ro.

În Vicovu de Sus există 11 polițiști și cinci jandarmi. Aceștia ar fi făcut patrule mixte, însă până acum au reușit să dea „doar câteva sancțiuni sporadice, avertismente, celor care au aruncat ilegal gunoiul”, mai spune primarul.

 

Imaginea nesimțirii, suprinsă de jurnaliștii de la Monitorul de Suceava

 

Yahoo News/Monitorul de Suceava – Imaginea nesimțirii, suprinsă de jurnaliștii de la Monitorul de Suceava

Marea confuzie a vacantelor moderne

Doua picioare de albeata varului pasesc cu greu prin nisip, printre galetuse colorate, printre sâni innegriti de soare, pe langa trupuri fusiforme, zvelte, sarate. Se apropie incet de valuri, niste valuri de o bogatie neobisnuita in acea zi.

Ezita la primul contact cu apa, care se lipeste de ridurile adanci din pielea pergamentoasa. Inca doi pasi, un ocol pe langa trupul carnos al unui bebelus-aspirator-de-scoici, si apa ajunge pana la glezne. Cioburi din valurile sparte ii uda genunchii. Batranul zambeste: acum nu doar priveste marea, o si simte. Fiecare lovitura a ei e un cutremur pentru trupul palid, invechit si fragil. Dar zambetul batranului rezista. Langa el, cineva il ajuta.

Am fost martor la aceasta scena in urma cu putin timp, pe una dintre plajele Marii Negre. Statiunea duduia de indemnuri la party, la distractie, la fericire maxima. Figurile celor intinsi pe nisip, alaturi de mine, nu pareau fericite. Obosite, da. Amortite, relaxate, poate.

Fericit parea a fi doar batranul fragil, in timp ce isi inmuia picioarele in valuri, si femeia matura de langa el, cea care ii sprijinea corpul si ii ghida pasii. Douazeci de minute a durat drumul de la umbrela care-i adapostea pana la mare si inapoi, desi plaja era ingusta in acel loc. Douazeci de minute pentru cateva clipe petrecute in valuri.

Cand m-am intors in Bucuresti am trecut pe langa unul dintre acele ziduri cenusii pe care cineva a scris „priveste cerul…”. Si atunci mi-am amintit o poveste spusa de Neagu Djuvara, in urma cu o luna, intr-una dintre librariile Humanitas.

Era de pe vremea cand George Enescu canta inca pe scena Ateneului roman si mos Neagu era ofiter tanar si sot proaspat. Ajuns pe undeva prin Transnistria si fara sa-si mai fi vazut sotia de luni intregi, Neagu Djuvara a reusit sa obtina o permisie si sa ajunga rapid in Bucuresti cu avionul postei.

Plin de paduchi, murdar, neras si imbracat intr-o aspra manta militara, tanarul a ajuns acasa exact cand sotia sa, impreuna cu o prietena, se pregateau sa mearga la un concert in care solist era Enescu. Prietena tinerei familii Djuvara a renuntat generos la bilet in favoarea lui Neagu. Ofiterul s-a spalat, parfumat, a imbracat un frac usor si moale si s-a trezit ascultandu-l pe Enescu la Ateneu, alaturi de iubita lui.

Au trecut 72 de ani de atunci si ochii lui mos Neagu s-au umplut de lacrimi povestindu-si amintirea si vocea i s-a inmuiat: „eram fericit”.

Ne intoarcem melancolici din vacantele noastre moderne. Nu mai vedem marea pe fereastra, ci un santier neterminat si blocat pentru cine stie cat timp. Nu mai dejunam pe o terasa la soare, ci in graba fugind spre metrou sau cautand un loc de parcare. Nu ne mai mangaie nisipul, ci gropile si cainii vagabonzi. Trecem pe langa „priveste cerul…” si, brusc, ne simtim obositi desi abia ne-am intors din vacanta. O vacanta care, chiar daca ne-a relaxat, nu pare sa ne fi reincarcat.

Pentru ca oricat de frumos ar fi cerul, si marea, si rasaritul, doar privitul lor nu ne ajunge. Inlauntrul nostru, acolo unde tehnologia medicala inca nu vede, avem niste baterii stranii al caror principal combustibil nu sunt peisajele frumoase sau petrecerile furtunoase, ci afectiunea.

Privitul cerului ne relaxeaza, dar doar atingerea lui, contactul cu el ne reincarca. Si asta, ca orice schimb important de energie, cere un anumit efort.

Femeia de care batranul se sprijinea pe plaja atinsese acest cer. La fel si prietena familiei Djuvara, care a renuntat la o seara eleganta in favoarea celor doi indragostiti.

Anonimii care daruiesc astazi bilete la concertul din deschiderea Festivalului Enescu – prin concursul „Zece bunici fericiti” au descoperit si ei ca mai important este sa atingi cerul, nu doar sa-l privesti.

In vacantele noastre cautam cele mai frumoase plaje, cele mai confortabile hoteluri si cele mai gustoase mancaruri. Si, chiar dupa ce le-am gasit, ne intoarcem acasa melancolici, oarecum obositi.

Uitam, copilareste, ca ceea ce ne relaxeaza trupurile, nu ne invioreaza si sufletele.

Daruind vei dobandi; e un adevar simplu. Si intr-o tara complicata, cum e Romania, adevarurile simple trebuie repetate neincetat.

Femeia trecuta de 30 de ani

O femeie trecuta de 30 de ani nu te va trezi niciodata la miezul noptii sa te intrebe la ce te gandesti. Ei nu-i pasa la ce te gandesti.

Persoanele echilibrate, cu un psihic puternic, au o cu totul altă percepţie asupra vieţii, viziune care le ajută să fie mai împlinite, mai puţin stresate şi să găsească partea bună inclusiv în situaţii ce par pentru mulţi un capăt de drum. Admirate şi invidiate, deopotrivă, caracterele puternice oferă exemple pe care ne-am dori să le putem urma, dar adesea suntem prea ocupaţi să trăim ca să înţelegem unde greşim. Nimeni nu spune că viaţa este uşoară, dar cu siguranţă poate fi mult mai frumoasă dacă suntem antrenaţi să gândim şi să acţionăm în aşa fel încât să nu ne tăiem singuri craca de sub picioare. Psihologul Amy Morin a realizat un îndrumar pe baza observaţiilor făcute pe propriii pacienţi, oameni obişnuiţi, care ajung în cabinetul ei copleşiţi de probleme. Morin a identificat greşelile capitale pe care le facem, adesea fără să realizăm că ne sabotăm singuri. Nu-şi plâng de milă Caracterele puternice nu irosesc timp preţios şi nu se consumă emoţional analizând la nesfârşit ceea ce li s-a întâmplat sau de ce s-a comportat cineva cu ei într-un anumit fel. În schimb, îşi asumă responsabilitatea pentru rolul jucat chiar de ei într-o situaţie, conştienţi de faptul că viaţa nu este întotdeauna uşoară sau dreaptă. Nu se lasă subjugaţi Oricât de dificilă ar fi o situaţie, un om echilibrat nu permite altora să-l manevreze după bunul plac şi să preia controlul asupra lui. De exemplu, în loc să vă frământaţi pentru că şeful vă face viaţa grea, încercaţi să înţelegeţi că sunteţi singurul care are puterea de decizie în privinţa felului în care veţi acţiona şi schimbaţi-vă starea emoţională. Nu fug din faţa provocărilor Schimbarea este un proces inevitabil şi firesc în viaţa fiecăruia, care ar trebui să ne ajute să evoluăm spre mai bine. Fiţi flexibili şi încercaţi să identificaţi părţile pozitive ale unei situaţii noi. Puterea de a ne adapta este esenţială pentru satisfacţia individuală şi avem cu toţii această abilitate, trebuie doar să fim deschişi şi mai puţin temători. Nu-şi irosesc energia cu lucruri pe care nu le pot controla Trebuie să fii mai puternic decât crezi pentru a recunoaşte că nu poţi face faţă anumitor situaţii sau că nu ai puterea de a le controla. Nu este greşit să accepţi împăcat o situaţie pe care nu ai cum să o schimbi. Ce rost are să-ţi faci o mie de griji sau să-ţi ieşi din sărite pentru că eşti blocat în trafic, cu toate că nu depinde de tine rezolvarea problemei? Totuşi, până şi în astfel de situaţii există o direcţie în care putem lua măsuri, iar aceea este să ne controlăm atitudinea. Nu încearcă să mulţumească pe toată lumea Este obositor şi neindicat să le faci mereu pe plac celor din jur, dar ajungem să ne comportăm astfel de multe ori pentru că ne este teamă de cum vor reacţiona alţii în faţa adevărului. Asta nu înseamnă că nu trebuie să vă străduiţi să-i înţelegeţi pe ceilalţi, dar nu faceţi asta cu orice preţ, mai ales dacă preţul plătit este chiar liniştea dumneavoastră sufletească. Nu vă temeţi să spuneţi ceea ce simţiţi atunci când este necesar: un lucru pe care caracterele puternice îl acceptă şi nu se tem să-l facă. Nu se tem să-şi asume riscuri calculate Nimeni nu spune că trebuie să vă aruncaţi cu capul înainte sau să luaţi decizii pripite, dar este la fel de greşit să nu vă asumaţi riscuri sub nicio formă. Analizaţi o situaţie şi puneţi în balanţă, într-un mod cât mai obiectiv, posibilele riscuri şi beneficii înainte de a lua o decizie, dar nu vă temeţi să acţionaţi dacă simţiţi că aţi putea avea de câştigat. Nu se agaţă de trecut Experienţele trecute ar trebui să ne ajute să învăţăm unde am greşit, nu să ne împiedice în mod constant să evoluăm. Firile puternice nu pierd timpul cu lamentări despre ce ar fi putut să fie dacă ar fi acţionat altfel. Îşi acceptă trecutul, nu retrăiesc la nesfârşit întâmplările nefericite şi nu se raportează la zilele de glorie atunci când ajung într-un impas. Aşa că trăiţi în prezent şi faceţi planuri pentru viitor, nu lăsaţi trecutul să atârne ca o piatră de moară. Nu repetă aceleaşi greşeli la infinit Încercaţi să vă asumaţi responsabilitatea pentru propriul dumneavoastră comportament şi învăţaţi din greşeli. Să învăţaţi din greşeli presupune să nu le faceţi din nou cu prima ocazie. Transformaţi greşelile trecute în avantaje şi folosiţi-le pentru a lua deciziile care vă pot face fericiţi. Aţi fost avertizaţi, luaţi aminte pentru că istoria are prostul obicei să se repete. Nu resping succesul altora Învăţaţi să admiraţi şi să acceptaţi succesul de care se bucură alţii. Invidia şi gelozia distrug starea de bine, vă fac să simţiţi că aţi fost tras pe sfoară de cineva chiar dacă nu este adevărat. Încercaţi să înţelegeţi că succesul real se obţine cu sacrificii şi multă muncă. O persoană puternică înlocuieşte invidia cu ambiţia de a-şi clădi propria şansă către succes. Nu se lasă descurajaţi Eşecul nu este un capăt de drum, ci şansa de a o lua de la capăt şi de a reuşi în ceea ce v-aţi propus, de a deveni mai buni, mai experimentaţi cu fiecare încercare. Nu se tem de singurătate Fericirea unui om puternic nu depinde în mod esenţial de cei din jur. O astfel de persoană se bucură de compania apropiaţilor, dar se simte bine şi când este singură cu gândurile sale. Teama de introspecţie este cea care ne face să fugim de singurătate şi să devenim dependenţi de compania permanentă a altora pentru a putea să ne bucurăm de viaţă. Nu trec prin viaţă cu impresia că lumea întreagă le datorează ceva Liniştea sufletească nu este destinată celor care trăiesc permanent cu convingerea că li se cuvin anumite lucruri fără să aibă niciun merit. Oamenii puternici nu sunt educaţi în ideea că ceilalţi trebuie să aibă grijă de ei sau că trebuie să le ofere ceva anume, ci caută în permanenţă oportunităţile pe care le pot valorifica prin propriile puteri. Nu se aşteaptă la rezultate imediate Realizările importante nu se obţin peste noapte, indiferent dacă încercaţi să puneţi pe picioare o afacere sau să scăpaţi de kilogramele în plus. Încercaţi să vă folosiţi voinţa şi priceperea pentru a ajunge unde vă doriţi, fără să vă raportaţi mereu la timp.