Înţelepciunea Cabala spune că toată lumea este o dorinţă pentru plăcere, dorinţa de a primi satisfacţie. Această dorinţă se dezvoltă de miliarde de ani întotdeauna de la vegetal, animal, de la nivelul vorbitor. În timpul dezvoltării, o persoană trece prin aceleaşi etape: mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

În timpul tuturor acestor etape, umanitatea a trecut de la o etapă la alta, de la o regiune la alta. Viaţa a fost creată undeva în Africa şi de aici a rătăcit spre Est şi apoi s-a instalat în Europa…Şi astăzi, noi am atins un stadiu particular, unic. Astăzi, Europa se găseşte în centrul lumii şi, în funcţie de amestec şi integrare, a devenit un soi de Babilon modern. Ea stabileşte tonul în lume: cultural, ştiinţific şi tehnologic. În ciuda faptului că America pare distinctă de Europa, este vorba, de fapt, de aceeaşi civilizaţie. Astfel, vom vorbi despre Europa ca centrul lumii. În general, ceea ce se întâmplă în Europa influenţează întreaga lume.

A fost un timp când umanitatea se răspândea din Babilonul antic pe suprafaţa pământului. De asemenea, exista o comunitate cu un număr mare de triburi ce au fost unite de un spaţiu comun, prin intermediul unei culturi relativ comune şi printr-un nivel comun de existenţă. Astăzi, acelaşi lucru se întâmplă în Europa.

Este vorba despre un număr mare de persoane, o naţiune, dacă putem spune asta, compusă dintr-un număr mare de triburi, popare şi naţiuni care, în ansamblu, sunt unite de o cultură, un nivel uniform, o înţelegere a lumii şi o mentalitate particulare. Chiar dacă sunt diferite unele de altele, au, în general, o schemă comună. Şi această tendinţă este extinsă, progresiv, în întreaga lume.

Europa este originea şi spiritul existenţei moderne. Dar, ea însăşi a trecut prin schimbări foarte dureroase, pentru că lumea noastră se schimbă şi nu doar în sens tehnic, ci, de asemenea, pentru că dorinţele care se găsesc la baza sistemului nostru s-au schimbat, de curând, într-o formă particulară, acută calitativ.

De-a lungul mileniilor, umanitatea s-a dezvoltat într-un mod simplu, prin creşterea dorinţelor. Oamenii au vrut mai mult: să câştige mai mult, să obţină mai mult, să profite mai mult. Ei au vrut, simplu, să-şi satisfacă dorinţele. În general, ei s-au dezvoltat cantitativ şi, în practică, foarte puţin calitativ.

Dar astăzi, o tranziţie foarte complicată are loc spre noi dorinţe. Progresiv, noi am deviat de la direcţia tradiţională a dezvoltării care duce la bogăţie, la glorie, la putere şi cunoaştere. Umanitatea nu mai caută aceste lucruri care, anterior, interesau şi împlineau. Astăzi, ea traversează o existenţă pasivă, „amorfă”, deoarece se găseşte într-o fază de tranziţie.

În schimbările noastre spirituale, uneori, ne găsim într-o ascensiune mare şi apoi, ne regăsim într-o disperare, coborâre, indiferenţă. Astfel, nu putem face nimic, nu vrem nimic. Apoi, ceva nou „explodează” în interior, din nou suntem atraşi într-o anumită direcţie şi, din nou, suntem plini de energie. Cu noi, aceste stări se tranformă foarte rapi, iar în umanitate, în dezvoltarea sa, se schimbă foarte lent.

Şi astăzi, noi traversăm această etapă. Ne găsim în ea de ceva timp: ea se exprimă în nihilism, negare, apatie; originea se află în anii care au urmat celui de-al doilea război mondial, în anii cincizeci şi şaizeci. Din acel moment, aceste fenomene au primit noi forme: a crescut numărul de divorţuri, oamenii nu doresc să-şi întemeieze o familie sau să dea naştere copiilor, dorind să fie singuri şi abandonându-şi părinţii. Nu există sentimentul de comunitate furnizat de familie, un grup de oameni ce sunt uniţi de sentimentul de familie. Acest lucru este pierdut.

După aceasta, o persoană este într-o stare de confuzie. Şi asta se simte, mai ales în Europa, ca partea cea mai dezvoltată a umanităţii. Într-un mod fundamental, acest proces nu este decât o tranziţie spre o stare în care ne căutăm sensul. Oamenii au pierdut plăcerea, au pierdut dorinţele, au pierdut bucuria împlinirilor anterioare. Nu este nimic de făcut aici. Nu există, pur şi simplu, dorinţă! Este dificil să obligi oamenii.

Voi înşivă la locul de muncă, acasă, la diverse evenimente, probabil întâlniţi oameni de acest tip: un pic dezamăgiţi, goi, indiferenţi. Diverse mijloace de comunicare, publicitatea, încearcă să-i trezească tot timpul pentru ceva: sport, fotbal, cumpărături şi aşa mai departe. Toate astea sună incitant, dar nu este aşa. O persoană este atrasă pentru că are nevoie să se umple de ceva.

În plus, acest proces în Europa a adăugat alte procese. Vedeţi, în principiu, forţa unită a Luminii ne afectează pe toţi. În aceeaşi măsură, influenţează nivelul intelectual şi moral, toate nivelurile. Şi după aceea, noi resimţim o coborâre colectivă. Cu toate acestea, criza a influenţat nu numai familia, educaţia şi cultura. Lucrul cel mai important pentru noi, în acest moment, este criza economică, financiară. Vedeţi, economia, finanţele, au unit, mereu, oamenii. Dacă oamenii nu erau dependenţi economic, unii de alţii, cu necesitatea de a câştiga bani pentru existenţă, nu ar fi fost organizaţi în oraşe, popoare, naţiuni şi tot felul de asociaţii, ei nu ar fi avut motiv să o facă.

În principiu, ce a stimulat conexiunea între noi ? Avem nevoie de a ne realiza o viaţă, de a exista, de a ne bucura şi de a ne dezvolta într-o formă comună. Şi atunci când există o criză, criza financiară, decalajul economic dintre noi este deja o bază, o separare fundamentală şi asta reprezintă tranziţia cea mai importantă pentru etapa următoare.

Şi aici, rolul Europei este foarte important: Europa se găseşte în focarul evenimentelor de astăzi şi poate arăta, lumii întregi, abordarea corectă pentru soluţionarea problemelor, cu care, mai devreme sau mai târziu, toată lumea va trebui să lupte.