Priveste intr-o oglinda

Nu te mai certa tot timpul cu cei din jurul tau legat de cat de multa dreptate ai tu si cat de putina au ei. Daca dreptatea ta ar fi atat de mare, tu… ai fi un om atat de implinit si, atat de fericit incat nu ai simti nevoia, ca tot timpul sa te certi ci ai avea compasiune si dorinta de ai ajuta. Daca te certi tot timpul, inseamna ca esti un om nefericit si incerci sa iti aperi minciunile care te-au adus in aceasta situatie, de nefericit. Daca vrei sa te certi neaparat cu cineva, priveste intr-o oglinda si vei vedea acolo la ce iti serveste dreptatea pe care, tu, o ai si in acelasi timp, vei gasi si persoana cu care merita sa te certi…

O amica imi spunea ca replica la cele de mai sus ca: „De cele mai multe ori o ceartà nu este neapàrat nevoia de a dovedi cà tu ai dreptate! poate fi si un mijloc de a clarifica o neintelegere, o bàrfà, un lucru prost fàcut, in cazul cànd partea opusà nu este o persoanà filosoficà, nu are timp sau chef sà asculte explicatii, si este nevoie de clarificàri , sà nu se ajungà la ràutàti, u cred cà rezolvàm nimic cu oglinda dacà problema nu e a noastrà?.!”

Concluzia! Fiecare hotaraste ceea ce i se potriveste cel mai bine!

Timişoara ar putea avea metrou

Timişoara ar putea fi al doilea oraş al României cu metrou, conform site-uluiTimiş Online. Vestea nu a fost primită cu entuziasmul la care se aştepta primarul Timişoarei şi iniţiatorul acestui proiect important pentru orasul de pe Bega, Nicolae Robu: „Eu mă aşteptam să văd o bucurie, un entuziasm că în Timişoara se face aşa ceva, dar văd că unora, (…), le place să rămână calea ferată pe acolo, să le şuiere trenul la urechi”.

De ceva vreme se tot vehiculează ideea că Timişoara va fi al doilea oraş cu metrou din România, însă apar tot felul de obstacole pentru primarul Robu, de la lipsa banilor până la dezaprobarea concitadinilor săi. Într-o declaraţie pentru Timiş Online, acesta s-a arătat extrem de nemulţumit în legătură cu reacţiile la adresa planului: „În loc să spună ‘domnule, ce treabă extraordinară’, vin să spună ‘ce-i cu aiureala asta?’. Să rămână mizerie, asta-i Timişoara, să n-o schimbăm”.

Proiectul urmează să intre în bugetare pentru perioada 2014-2020 şi are ca obiectiv să lege principalele puncte ale oraşului: Gara de Nord, Gara de Est şi Aeroportul din Timisoara. Acest proiect, care reprezintă şi o promisiune din campania primarului, a fost estimat la nivelul anului 2014 la circa 2 miliarde de euro. Încă nu se cunosc sursele de unde vor proveni banii pentru metroul timişorean.

Primarul Nicolae Robu a explicat doar cum va decurge planul: „Asta e soluţia – liniile de cale ferată trebuie să fie duse în subteran, şi cu această ocazie sigur că se va realiza şi o conexiune tip metrou între câteva puncte cheie ale oraşului nostru”.

Unde ne e camara, acolo ne e comoara

In multe cupluri se risipeste in scurt timp toata agoniseala de buna intelegere care a fost adunara intr-o perioada mai scurta sau mai lunga de timp. De ce? :)
Teoria camarii care, odata umpluta din toamna, asigura pentru vreme rece rezerve suficiente nu functioneaza in tema vietii de familie. Noi nu adunam intr-o zi o cantitate suficienta de rabdare ca sa ne ajunga pentru un an. Noi nu spunem intr-o zi cele mai frumoase cuvinte partenerului, ca sa acopere un semestru. Nu incercam sa comunicam bine o saptamana, ca apoi sa ne luam concediu de tacere pentru o vreme.
In camara sufletului trebuie sa facem zilnic rezerve, deoarece proviziile de ieri se altereaza! Nu ar trebui sa fim amabili, iubitori, rabdatori si ingaduitori cu partenerul din motive de experienta sau obligatii. Nu inseamna ca, daca avem mai multi ani de casnicie, lucrurile vor merge mai bine datorita intelepciunii adunate de-a lungul timpului. Valorile caminului fericit nu sunt o urmare a socarii unor evenimente dorite de suflet. Este o investitie zilnica de iubire, intelegere, incredere, parteneriat. Uneori, consemnam limitele rabdarii, limitele iubirii, limitele bucuriei si spunem ca asta-i viata. Ca la toti se intampla asa. Ca e normal acest curs de viata de familie cu epuizarile lui. Intr-un fel, este o cerere absurda sa-i pretinzi partenerului o dispozitie constanta si zilnica privind relatiile armonioase. Desi pare de necrezut pentru multi, cu toti avem nevoie de rezerve bogate de dragoste.
Era sa uit. Pentru cei care vor sa stie ce se poate stoca in suflet, asa cum fac gospodinele pentru camarile lor, si care poate ajunge si pentru ziua de maine si poate chiar pentru toata viata, este: ura! Si invidia, mandria, gelozia, egoismul cu tot intunericil vietii. Ba chiar, odata invitate sa ramana, se multiplica ametitor. Pana se intalnesc cu iubirea autentica, iar ea le elimina pe loc.
Secretul este sa stim cum sa pastram lumina dragostei in sufetul relatiei, sa lasam izvoarele iubirii sa arunce permanent frumuseti de viata pentru cei din jur si camara inimii va fi umpluta.

Gazduiesc pe adriela

 

Castelul din cărţi de joc

Cu ce piese de joc va construiti zilnic strategiile? Eu am ramas fidel jocului de remi sau rummy, cum e cunoscut intre vorbitorii de limba engleza. Cand eram mic-mic jucam numai pacalici si pe vremea aia nu stiam sa pierd. Senzatia de „ai ramas pacalici” era prea puternica si greu de suportat cand abia deschizi ochii spre lume. Dar odata cu alte jocuri am descoperit frumusetea lor si nu mi-a mai parut rau daca pierdeam. De dragul jocului incepeam altul, si altul, tot asa… Dar incet-incet m-am maturizat sau… am incercat! 🙂  Jocurile deveneau mai rare, iar viata nu aducea satisfactia „mult visata”. Drept care mi-am reevaluat atuurile (exista atu si la remi), asii, numerele norocoase si am ajuns la concluzia ca viata e un castel din carti de joc. Si atunci se impune sa te joci frumos si sa nu plangi cand pierzi. Dimpotriva, trebuie sa detectezi experienta cu care ai ramas si care se numeste dezvoltare spirituala. Daca reusesti sa joci jocul preferat si sa te simti implinit inseamna ca sufletul tau e pe calea cea buna.:)

Cuvantul cel mai lung

1. Oficial, cu o lungime de 44 de litere, cel mai lung cuvânt din limba
română se află pe locul 3 în topul celor mai lungi cuvinte din Europa.
Pe primul loc se află un cuvânt german cu o lungime de 79 de litere,
iar pe locul 2 un cuvânt turcesc cu o lungime de 70 de litere, ambele
fiind cuvinte compuse, în timp ce cuvântul românesc este unul tehnic).
Neoficial mai există alte două cuvinte mai
lungi (un cuvânt în islandeză cu o lungime de 64 de litere și un cuvânt
finlandez cu o lungime de 61 de litere), însă acestea nu sunt incluse în
dicționare, fiind mai degrabă glume lingvistice.

Cuvantul este: “pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioză“ (o
pseudoboală a plămânilor provocată de inhalarea prafului de siliciu vulcanic)

2. Limba română este singura limba europeană în care se poate face o
propoziție completă, formată din 5 cuvinte care conțin doar vocale:
“Oaia aia e a ei”.

3. Cel mai lung cuvânt care conține doar vocale: uiuiu.

4. Cel mai lung cuvânt care conține o singură consoană: acioaiei.

5. Cel mai lung cuvânt care incepe și se termină cu o vocală și în rest
conține doar consoane: înspre.

6. Cel mai lung cuvânt care denumește o localitate din Romania:
Constantinești.

7. Cel mai scurt cuvânt care denumește o localitate: Ip.

Și, în final, câteva palindromuri amuzante (grupuri de cuvinte sau cuvinte
care pot fi citite de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga fără să-și
piardă sensul):

Ele ne seduc cu desenele;

Era sa pozez o pasare;

Elisa va lasa Toyota sa la Vasile;

Era o tipa rapitoare.

 

Poveste de dragoste

Să-ți amintești ce ai făcut cu 60 de ani în urmă e destul de complicat. Iar pentru americanul Melvyn Amrine e cu atât mai greu, pentru că suferă de Alzheimer și teoretic nu-și poate aminti nici măcar cele mai importante evenimente din viața lui.

Diagnosticat în urmă cu trei ani cu această boală, marele ajutor al său a devenit soția sa, Doris. Deși i-a fost destul de greu, Doris a început să se învețe cu situația. Iar o întâmplare extraordinară i-a arătat lui Doris că soțul ei, deși bolnav, nu a uitat cel mai important lucru, că o iubește.

În jurul zilei de 8 martie, Melvyn pur și simplu a dispărut din casă. Poliția a început să-l caute și a fost găsit într-o florărie. Nu-și știa adresa și cum să se întoarcă acasă, însă știa sigur că trebuie să-i cumpere flori soției lui. Îi cumpăra flori în fiecare an, de la nașterea primului lor copil. Când a deschis ușa, Doris l-a văzut pe soțul ei cu flori și zâmbindu-i.