Rautatea oamenilor provine din conflictele lor interioare, din frustrarile si neimplinirile lor. O alta sursa este neasumarea propriei lor vieti, blamarea altora pentru felul in care arata viata lor si cautarea de vinovati in exterior. De asemenea, reprimarea si inhibarea propriului eu duce la agresivitate pentru ca atunci cand cineva simte ca traieste limitat, ii va ataca pe toti cei care ii arata ca se poate si altfel.

Agatarea inconstienta si artificiala de anumite credinte, preluate de-a gata de la altii, adica neasumate, ii va determina pe cei care le au sa devina agresivi de fiecare data cand cineva le ataca aceste credinte. Daca ar crede cu adevarat, nu ar simti ca credintele lor sunt fragile si au nevoie sa fie aparate. Citește în continuare „Rautatea oamenilor” →

Ma tot lovesc de ea. De acest cuvant. De marile asteptari pe care le genereaza si micimile omenesti care o anuleaza.
O tot plimbam si o tot pierdem prin fraze lungi si ametitoare, o folosim sa stergem geamurile murdare ca, in secunda urmatoare, sa aruncam cu… pe acelasi geamuri cristaline.
Citește în continuare „Iubire neconditionata” →

M-a facut sa ma simt prost

„M-a jignit”, „m-a umilit”, „m-a facut sa simt prost”, etc. De multe ori auzim astfel de afirmatii sau poate chiar gandim in acesti termeni. Insa, uitam ca nimeni nu poate sa ne faca sa ne simtim intr-un fel sau altul, fara ca noi sa acceptam asta. Citește în continuare „M-a facut sa ma simt prost” →

Diferenta intre pauza/tacerea si supararea cu un iubit/a si cea cu un prieten bun e ca pe prietenul bun il poti regasi oricand „available” si inca la dispozitia ta – in caz ca va regasiti prietenia si dorinta de a petrece timp nelimitat impreuna.
Pe iubit/a il/o gasesti (daca mai vorbesti cu el vreodata) cu nevasta/sot si vreo doi copii si evident fara posibilitatea de a mai petrece timp nelimitat cu tine. Citește în continuare „Chiar si prietenii buni se casatoresc” →