Cu gândul la bunicile mele, una vie pe Pământ, alta vie în altă lume, fac gogoşi pe care le înfulec calde, înainte să afle copiii că-s gata.
Marginile crocante, interiorul moale, parfumat de coaja de lămâie, gustul care-mi rămâne pe cerul gurii după ce farfuria e goală, zahărul vanilat pe care-l strâng cu vârful degetului mic, amintirile care vin buluc, sentimentul vag, foarte vag, de vinovăție că am înghițit atâta prăjeală, imediat acoperit de bucuria că uite, suntem aici şi mâncăm gogoşi calde împreună, toate astea merită jumătatea de oră de pregătit şi cea de strâns dezastrul de după.
Citește în continuare „De la altii: Gogosi de la Printesa urbana”
bazarnews.info! 