Unele dintre cele mai dureroase dezamagiri pe care le poate simti omul este atunci cand este tradat de prieteni sau de familie. Pe cei apropiati noua ii investim cu incredere, ii includem in sufletul nostru si in preocuparile noastre zilnice, ne facem planuri cu ei, ne impartasim reciproc trairile si gandurile.
Si vine un moment, in care poate ca ti-e greu sau poate ai nevoie de sustinerea cuiva, si apelezi in mod firesc la cei care iti sunt cel mai aproape… iar ei iti intorc spatele, justificandu-si gestul prin scuze mai mult sau mai putin plauzibile.
Sau poate, cu toate ca tu ai baga mana in foc pentru prietenia dintre voi, afli ca de fapt „prietenul” tau cel mai bun te barfeste, te discrediteaza in fata altora, te invidiaza sau incearca sa-ti puna bete in roate.
Un alt scenariu este atunci cand constientizezi ca „prietenul” tau, prin sfaturile si indemnurile pe care ti le da, urmareste un cu totul alt interes decat sa-ti fie tie bine.
Sunt de asemenea momente in care prietenul tau isi schimba situatia in viata sa (fie pe plan material, social, profesional sau relational) si uita incet incet de tine sau isi schimba atitudinea fata de tine. Ii erai de folos inainte, insa acum are alte lucruri mai interesante pentru el de care sa se agate.
Si atunci doare, simti ca lumea ta se prabuseste si ca nu mai stii in ce sa crezi si in ce sa nu crezi. Ai fost ranit de persoana pe care o tineai cel mai aproape de tine, fata de care aveai cea mai mare deschidere si de la care te asteptai cel mai putin sa-ti faca rau.
Insa, din pacate, asa suntem noi oamenii construiti, iar toate scenariile de mai sus fac parte din „normalitatea” interactiunii dintre fiintele umane.
Cu toate ca ne vine greu sa acceptam, fiinta umana este profund egoista (si nu intr-un sens „ecologic” cum va indemn eu sa fiti); are insecuritatile ei proprii; are complexe de inferioritate sau de superioritate si de aceea invidiaza, barfeste, este in competitie sau vrea sa-i domine pe altii; are rani psihice constiente sau inconstiente si isi exteriorizeaza durerea prin a face rau si dorind ca si altii sa sufere; are nevoie de atentie si afectiune din partea altora si ii este ciuda si simte gelozie atunci cand altcineva primeste mai mult decat el, s.a.m.d.
In atare conditii, nu prea exista prietenie sincera, profunda si trainica intre oameni (desigur ca exista si exceptii). Prietenia este un lucru extrem de fragil si perisabil, mai ales intre oamenii care nu au nivel ridicat de constiinta de sine si de verticalitate.
Este frumos sa ai prieteni, sa ai un grup al tau la care sa te raportezi, insa iti va fi mult mai usor daca vei intelege ca te poti astepta la orice, din partea oricui, oricand.
Bucura-te de clipa prezenta in relatiile tale, impartaseste-ti viata cu oamenii cu care rezonezi in prezent, insa, asa ca si in relatiile de cuplu, accepta faptul ca nimic nu este pentru totdeauna… si este normal sa fie asa, pentru ca asa suntem noi oamenii construiti. Asteapta-te la orice in conditiile in care nu astepti nimic.
Oricat de dureros iti suna asta acum, singura persoana in care poti sa ai incredere si pe care te poti baza neconditionat esti tu insuti. Toti cei din exteriorul tau au propriile lor vieti si propria lor agenda, asa ca cel mai intelept lucru pe care il poti face este sa devii tu un intreg, o fiinta de sine-statatoare, care se bucura de interactiunea cu ceilalti insa fara sa-si lase viata sau fericirea in mainele lor.
Sursa: Ursula Yvone Sandner-facebook.com
