Până la 7 ani cel puțin, puii (de om) stau cu totul și cu totul în „dâra” aceea de apă vălurită lăsată de mamă. Nu se abat dincolo de semnele alunecării ei.
Influențăm, prin starea noastră de bine (cea autentică, neafișată), modul în care copiii își fac autoreglajul emoțiilor, răspunsul sistemului lor imunitar, pragul de rezistență la durere, la frustrare și efort, gradul de optimism general, curajul, nivelul de atenție și răbdare, limbajul, percepțiile cu totul.
Cum? Din vorbe, lecții și explicații? Foarte puțin!
Influențăm din tot ce însemnă trăire dincolo de cuvinte: expresia feței, pulsul, postura corpului, tonul vocii, respirație, mișcare, piele, miros, gânduri nerostite, frici neîmpărtășite.
Influențăm mai ales prin tot ce nu putem controla conștient.
Cu toții lăsăm o dâră de lumină sau vibrație în urmă, cu toții facem valuri nevăzute pe care se așază cel mic, foarte devreme, înainte de a se angaja rațional în lume.
Nu există niciodată o problemă propriu-zisă sau inerentă a copilului. El este manifestarea inconștientului părinților lui – mai ales în primii 7 ani de viață.
Dacă aveți ceva de rezolvat sau modelat la ei, nu există nicio altă cale decât aceea la a te uita cu atenție la ce fel de „valuri” face prezența ta în lume
Sursa: Oana Moraru
bazarnews.info! 
sunt ok…
ApreciazăApreciază