Când se pune în mișcare coloana oficială spre Sibiu pare a fi alai de nuntă. Johanis zâmbește vesel și fericit și își arată dantura de cal tuturor poporenilor pe care îi întâlnește în cale. Abia așteaptă să-și inventarieze căsuțele obținute din muncușoara lui la meditații, să vadă cu ochii lui că sunt toate, să se asigure că justiția nereformată a lui Tudorel Toader să nu-i fi luat vreuna. Apoi își inspectează atent nevasta, nu care cumva în partidele de tenis să i se fi dislocat ceva, Doamne ferește, și să nu fi făcut bătături pe ici, pe colo de la atâta frecat al mânerului rachetei!
Urmează patru zile de leneveală și doar din când în când se ridică din pat pentru a mânca bucatele făcute de bucătarul molecular.
Marți dimineața se schimbă totul. Coloana oficială se pornește spre București și se transformă în cortegiu funerar. Joianul e încruntat, macină nisip între măsele și-l înjură în gând pe Tudorel Toader care îi va servi la țanc o găleată plină de mure. În cele trei zile de doliu cât stă în București, trebuie să se arate îngrijorat de ceva și nu știe de ce anume, să ceară demisia unor miniștri și, mai ales, să citească diverse hotărâri ale CCR care îi dau coșmaruri pentru că nu le înțelege, dar trebuie să le execute. La Cotroceni, orele se scurg greu, se târâie anevoie și Joianul se scarpină în cap privind în tavan și caută să vadă și partea bună a lucrurilor.
Pentru o clipă se înseninează și exclamă:
-Las că vin acuși concediile, excursiile, vizitele și week-end-urile!

P.S. Aceasta postare este un pamflet sitrbuie tratat ca atare!