Nu există aşa ceva în şcoala românească. Este o capcană în care cad mulţi, confundând STEREOTIPURILE de gen (bărbatul, capul familiei, femeia la cratiţă. etc.) cu ideologia de gen, care este cu totul altceva. Este o confuzie ÎNTREŢINUTĂ, o stratagemă. Genul apare şi la gramatică: substantivul are număr şi… gen. Avem vreo problemă că substantivul are gen? Niciun profesor nu încurajează copii să-şi schimbe genul, asta e aiureală totală!

Când eram copil obişnuiam să schimb rolurile cu o fată, eu devenind Ileana Cosânzeana pentru că ea voia să fie… Zmeul. Era băieţoasă şi în liceu i se spunea deseori „Zoe, fii bărbată!” N-a existat nicio problemă, acum e căsătorită şi are doi copii frumoşi. Exerciţiul care se face în clasele mai mici de a te pune în pielea colegului sau colegei de bancă se numeşte EMPATIE. Adică să simţi ce simte altul. Ajută mai târziu, în viaţa de familie, când apar discuţii de tipul „eu spal, calc, eu am născut şi tu nici măcar nu înţelegi ce simt.” Se face de mulţi ani, dar acum e folosit ca instrument de propagandă. Sunt simple exerciţii de alfabetizare empatică, fără nicio legătură cu ideologiile de tot felul.

În ce priveşte cuplurile de aceeaşi orientare sexuală, un copil trebuie să fie TOLERANT. Aceste cupluri au existat dintotdeauna şi au dat nume importante: Oscar Wilde (arestat şi încarcerat pentru orientarea sa), sculptorul renascentist Dontatello, Freddy Mercuri etc. În rest comunitatea respectivă are tot dreptul să se exprime liber, iar tinerii sunt interesaţi de aceste probleme încă de la 14 ani. Există internet, există Youtube, există filme şi seriale care nu pot fi cenzurate de vreo modificare constituţională. Nu văd vreun pericol. Mii de oameni sunt fani ai lui Freddy Mercury, îi ascultă muzica şi vizionează documetare despre el fără nici cea mai mică problemă. Câtă vreme nu se interzice acest lucru, e ok. Când se va interzice, nu va mai fi ok…