Situaţia în lume se schimbă cu o viteză foarte mare. La fel se schimbă și metoda educaţiei integrale?
În lume, totul se schimbă, dar nu cu noi. Problema este că toate structurile materiei evoluează foarte repede spre conexiune şi unitate, cu excepţia fiinţei umane, nivelul cel mai ridicat care există în creaţie. Şi asta pune umanitatea şi pe fiecare dintre noi ca parte inseparabilă a ei, într-o situaţie neplăcută.

Principala lege a naturii este legea de echilibru a tuturor părţilor ei şi, dacă nu suntem în echilibru, vom suferi în consecinţă. Suferinţa este distribuită pe mai multe niveluri. Există probleme ecologice care se resimt din ce în ce mai serios: erupţii vulcanice, taifunuri, etc. De asemenea, topirea gheţarilor care se apropie neobosit şi deja afectează Rusia şi Europa, judecând după ceea ce se întâmplă cu clima. Există, de asemenea, probleme politice şi, desigur, îndeosebi probleme economice.

Dar toate acestea pot fi rezolvate printr-o singură metodă: echilibrul umanităţii cu lumea înconjurătoare, cu ansamblul sistemului naturii. Am vorbit, deja, de multe ori: Dacă vom începe să ne conectăm şi să ne unim la niveluri diferite, fiecare în familia lui, la locul lui de muncă, în regiunea sa, în oraşe, în ţări şi între ţări, dacă oprim „agitaţia” pe internet şi vom începe, în mod serios, să îl utilizăm ca un instrument util pentru conexiunea noastră, pentru înţelegerea reciprocă, vom evita toate aceste probleme şi vom ajunge, cu adevărat, la un nivel de existenţă corect.

Mai mult, nivelurile mineral, vegetal şi animal al naturii pot ajunge rapid la ordinea corectă, funcţie de avansarea noastră. Graţie comportamentului nostru, apropierii reciproce, vom reconstrui şi vindeca. Totul depinde numai de noi.

Astfel, principala noastră problemă este de a explica oamenilor semnificaţia sistemului închis în care există şi în ce manieră noi putem să-l influenţăm. Trebuie să o facem cât mai rapid şi mai eficace, în scopul de a nu face mişcări inutile şi dăunătoare şi de a începe, cât mai repede cu putinţă, în modul cât mai scurt şi eficient, pentru a aplica corectarea omului, a societăţii, a lumii.

Omul este numit dupa cele patru nume potrivit actiunilor sale: Adam, Ish, Gever, si Enosh.

Enosh(????) se refera la cel mai jos, mic nivel. Aceasta persoana isi petrece intreaga sa viata condus de pasiunile corpului si uita de sursa sufletului sau, de unde vine, si unde se va intoarce la final. El este numit “Enosh” in conformitate cu versetul, “Dumnezeu m-a facut sa uit (Nashani)….” (Beresheet, 41:51) pentru ca el a uitat de sfarsitul sau.

Gever este persoana care depaseste placerile usor (Mitgaber) si nu le urmeaza asemeni bestiei, insa este satisfacuta cu ceea ce gaseste. Insa ea nu se limiteaza pe sine de teama Creatorului, ci pentru ca intelege ca omul trebuie sa fie mai presus de bestie si sa nu urmeze impulsurile corpului. El este numit “Gever” pentru ca el depaseste usor placerile raului. Totusi, aste nu este suficient pentru ca Lumina sa il imbrace, pentru ca el nu aspira catre Creator,? “Cand voi vedea fata Creatorului pentru a-i darui placere

Ish este urmatorul nivel al dezvoltarii. El contine o aluzie la unitatea cu Creatorul prin proprietatile prin care au fost create lumile. Aceasta atrage atentia asupra binelui care este ascuns in persoana, motivul pentru care sufletul sau doreste invataturile Creatorului si respectarea legamantului Sau pentru a se alipi de Lumina vietii si pentru a-i darui Lui placere. Insa persoana este inca motivata de egoism, care il arunca de pe calea catre Creator.

Adam este cel mai inalt nivel, care isi are originea in cuvintele “voi deveni similar cu cel inalt” (Edameh le Elion) (Book of Joshua 14:14). Aceasta persoana a iesit deja complet din cele trei categorii inferioare, in care este similar unui animal, si se alipeste Creatorului. El isi uneste planurile, cuvintele, actiunile, si miscarile, ascunse si revelate, in unitatea cu Creatorul, cu adevarat si sincer, fara alte ganduri irelevante.

Nu te mai certa tot timpul cu cei din jurul tau legat de cat de multa dreptate ai tu si cat de putina au ei. Daca dreptatea ta ar fi atat de mare, tu… ai fi un om atat de implinit si, atat de fericit incat nu ai simti nevoia, ca tot timpul sa te certi ci ai avea compasiune si dorinta de ai ajuta. Daca te certi tot timpul, inseamna ca esti un om nefericit si incerci sa iti aperi minciunile care te-au adus in aceasta situatie, de nefericit. Daca vrei sa te certi neaparat cu cineva, priveste intr-o oglinda si vei vedea acolo la ce iti serveste dreptatea pe care, tu, o ai si in acelasi timp, vei gasi si persoana cu care merita sa te certi…

O amica imi spunea ca replica la cele de mai sus ca: „De cele mai multe ori o ceartà nu este neapàrat nevoia de a dovedi cà tu ai dreptate! poate fi si un mijloc de a clarifica o neintelegere, o bàrfà, un lucru prost fàcut, in cazul cànd partea opusà nu este o persoanà filosoficà, nu are timp sau chef sà asculte explicatii, si este nevoie de clarificàri , sà nu se ajungà la ràutàti, u cred cà rezolvàm nimic cu oglinda dacà problema nu e a noastrà?.!”

Concluzia! Fiecare hotaraste ceea ce i se potriveste cel mai bine!