Copiii au moduri mentale de operare diferite

 

Există copii care „funcționează” mai bine când corpul se mișcă. Există copii care se angajează mai bine în cunoaștere dacă își folosesc mâinile, dacă acționează direct asupra unor materiale, obiecte etc. Există copii care învață mai bine dacă intră în dialog, dacă negociază, dacă își simt „importanța” socială. Citește în continuare „Copiii au moduri mentale de operare diferite”

Are numai 6 ani.

Tentația e să îl asigur că va fi mândru. Are numai 6 ani.

Îmi mușc limba și mă gândesc că, pentru a mia oară, sunt un martor neputincios al lucrurilor care încep să dărâme identitate, voce interioară, cunoaștere de sine. Lucruri mari care se fărâmă prin cuvinte mici și nevinovate.
Nu acuz pe nimeni. Scoatem pe gură, mecanic, o mulțime de sintagme împletite deja subconștient în caracterul și acțiunile noastre: Citește în continuare „Are numai 6 ani.”

Omul salvator

Nu poti sa ii salvezi mereu pe oameni de ei insisi, de problemele si dramele pe care si le creeaza constient sau inconstient.

Multi oameni sunt tentati sa sara in ajutorul celor apropiati ori de cate ori acestia apeleaza la ei. Sigur, ei ajuta sau ii salveaza crezand ca le fac un bine, insa consecinta acestui tip de comportament este ca cel care cere ajutorul nu va invata sa se descurce singur, nu-si va asuma propria viata si va continua sa isi creeze mereu aceleasi probleme. Ajutorul pe care il primeste il mentine intr-o stare de imaturitate si dependenta care ii face rau din toate punctele de vedere. Citește în continuare „Omul salvator”

Disonanta cognitiva

Exista niste persoane care cred ca daca insira subiecte, predicate, atribute (bine, ei stiu ce marci de vodca sunt acestea) pe niste site-uri cu multe accesari, au dreptul sa se minta pana si pe ei insisi. In psihologie, fenomenul se numeste disonanta cognitiva. Tine de domeniul medical. Si, atunci te intrebi, pe cine sa dai in judecata? Niste umbre dezechilibrate psihic, prizoniere ale unor papusari limitati? Citește în continuare „Disonanta cognitiva”

Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm

Pr. Hrisostom Filipescu: ”Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi”
Lipim şi dezlipim etichete pe oameni. Tragem pe unii sau pe alţii de mânecă încercând să schimbăm păreri. Ne consumăm energia preocupându-ne de ceea ce gândesc alţii despre noi. Acumulăm frustrări, ne încărcăm sufletele cu griji inutile şi ne alimentăm imaginaţia cu tot felul de închipuiri. Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi.

Citește în continuare „Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm”