Copiii au moduri mentale de operare diferite

 

Există copii care „funcționează” mai bine când corpul se mișcă. Există copii care se angajează mai bine în cunoaștere dacă își folosesc mâinile, dacă acționează direct asupra unor materiale, obiecte etc. Există copii care învață mai bine dacă intră în dialog, dacă negociază, dacă își simt „importanța” socială. Există copii care fac progrese dacă sunt întâi văzuți, conținuți emoțional, validați afectiv. Copii care învață dacă percep paternuri și ritmuri sau copii care au nevoie de mize, de pariuri, de provocări.
Și există, desigur, și copiii analitici, raționali, care funcționează bine cu creionul pe hârtie, urmărind rândurile textelor, ale definițiilor, ale explicațiilor.
Aceștia din urmă sunt cei mai convenabili dascălilor. Sunt „cuminți”, răspund bine stilului directiv și descriptiv, nu cer mult, sunt liniștiți în bancă.

Există copii care reprezintă combinații ale tuturor acestor nevoi, cu una sau două preponderente. Noi toți le avem pe toate, dar una ne este vitală. Fără satisfacerea ei, nu există creștere interioară. Fiecare ne încărcăm bateriile în mod diferit.

Cu toate astea, o orbire tare ciudată a părinților și a dascălilor îi împinge să își dorească numai copii raționali și analitici. Ca și cum restul sunt defecți. Ii învinovățim în clase, îi rușinăm, le tot repetăm că dacă ar vrea, ar putea fi la fel ca acea minoritate care ne convine nouă.

Nu. Copiii au moduri mentale de operare tare diferite și, de obicei, nu fac lucruri pentru că nu vor, ci pentru că nu pot. Nu pot fi altfel decât ei înșiși. A le reproșa lor că nu sunt liniștiți, cuminți, nemișcați în bănci, focusați pe sarcină până se sună e ca și cum ai reproșa copacilor că au frunze cu forme diferite, mării că își schimbă culoarea sau munților că au și văi după creste colțuroase.

Sistemul nostru e defect. E conceput să uniformizeze și să pună în copii, când n-au nicio apărare, îndoiala de sine, sentimentul că sunt nepotriviți până ce îi potrivim noi comodității și conveniențelor noastre de adulți obosiți

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. Altfel cum se poate manipula adultul corect plătitor de taxe furat de proprii guvernanți?

    Apreciază

  2. Spuneti ca sistemul e defect…da, si eu cred asta. Si ce facem cu el, copiii nostri cresc si se adapteaza (sau nu) unui sistem defect si devin ei insisi defecti…

    Apreciază

    1. Dascalii nu au timp, rabdare si suflet in a ” sapa” in emotionalul copiilor … nu se complica daca nu este necesar …si nu prea poti sa-i invinuiesti tinand cont de numarul elevilor ( 33 ) din unele clase.

      Apreciază

Spune ceva:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: