Unui prieten imaginar, unui partener de dialog inventat ad-hoc…
Sper sa nu te plictisesc prea mult, dragule ! Asadar… Cu cat imbatranesc, cu atat realizez mai mult calitativ ceea ce, timp in urma, nu intelegeam sau refuzam sa accept ca realitate, ar fi fost o cauza a unor deprimari personale, chiar suferinte, profunde. Insa, timpul te ajunge din urma, info devin limpezi, agresive in adevarul lor refuzat degeaba…se impun cu acuitate volens nolens! Citește în continuare „Prieten imaginar”

