Vor „o țară ca afară”

Pe strada Radu Beller, din București, există un loc de parcare pentru persoane cu dizabilități. Pe locul respectiv sunt parcate, mereu, mașini mai scumpe sau mai ieftine. De obicei, mai scumpe. Din mașinile astea coboară de fiecare dată oameni pe două picioare, cu două mâini și, mai ales, fără ecuson în parbriz. Sunt sigură că, dacă-i întreabă cineva, toți vor „o țară ca afară”. E drept, istoria nu consemnează dacă țara respectivă e Germania sau India. Numai ca 

India cunostea scrierea cu vreo 3000 de ani inanite sa ne calce pe noi romanii, doar ca sa constate ca suntem niste analfabeti onesti. Nu stiam sa scriem pentru ca nu cunosteam scrierea. Nu e suficient sa vrei o tara ca afara. Tebuie sa mai stii si ce tara si, mai ales, de ce…

2 gânduri despre “Vor „o țară ca afară”

  1. Raul Florentin

    Civilizatia nu e o chestie complicata, conceptual. Ea inseamna doar respectarea regulilor de convietuire. Practic, se face in doua moduri: prin educatie (greu) si cu forta (mai usor). Intrebarea corecta, neretorica, este unde sunt camerele autoritatilor care s-au prefacut ca respecta regulile si ofera locuri de parcare pentru persoane cu dizabilitati, locuri pe care, oricum, le numeri pe degete. Si unde sunt amenzile. In parcarea de la supermarketul meu (privata) sunt camere. Fix acolo. Si indicator de avertizare ca se blocheaza roti. Nimeni nu parcheaza.

    Apreciat de 1 persoană

Spune ceva: