Urmez cu incapatanare un singur drum, cel ce duce spre linia orizontului. Este un drum fara finis, stiu, dar il consider singurul ce are sens.
Ma intersectez cu semeni, simple siluete in comparatie cu importanta drumului meu. Unele au chip, cele mai multe se transforma, mai devreme sau mai tarziu, in umbre. Am incercat chiar sa ating una… Previzibil sentimentul, curiozitate si speranta, apoi doar vapori ce-ti aluneca printre degete.
Si merg, merg mai departe… Pentru ca, m-am oprit putin si timpul l-am pierdut. Puteam fi un pic mai aproape de … linia orizontului.