Printre preotesele sectei se află și pneumoloaga Flavia Groșan de la Oradea (pneumolog = doctor de plămâni, ca să înțealeagă și georgiștii, care au un vocabular mai limitat).

Acum o săptămână, aceasta scria că suferă de o pneumonie prost tratată, dar ea nu dă fuga la spital, ca toți fraierii, ci se tratează singură. În acest moment, biata femeie e în comă profundă, afectată de un cancer cu multiple metastaze. Cam așa de bine s-a diagnosticat singură.

Sunt nenumărați vraci, și chiar unii absolvenți de medicină, care își drapează pseudo-știința în creștinism sau tradiționalism, și denigrează medicina: vaccin (care a salvat omenirea de poliomielită, de pildă), transfuziil, tratament anti-cancer, orice. Ei așteaptă miracole divine și tămăduiri prin rugăciune, și acceptă doar leacurile naturiste, de parcă medicamentele nu ar fi tot rod al naturii, din care fac parte și elementele chimice, și creierul omenesc.

Așteptând miracole de la Natura tămăduitoare și de la un dâDumnezeu luat ostatic al superstiției, toți aceștia nu se gândesc că poate cel mai mare miracol divin este creierul cu care ne-a înzestrat Creatorul, din care s-au născut și progresele medicinei (sigur, cu poticneli și greșeli, ca orice întreprindere umană).

Nu le trece prin cap că Dumnezeu și-a lucrat deja minunea în timpul Creației, iar acum minunea are capacitatea să se mai descurce și singură. Mântuitorul era reticent să facă minuni, și recurgea la ele doar pentru a edifica umanitatea puțin credincioasă.

Relația noastră cu Dumnezeu nu trebuie să fie guvernată de superstiție, reflexe apotropaice și ritualuri propițiatorii (georgiștii să pună mâna pe dicționar!), ci de gratitudine și iubire pentru harul divin care ne precedă și ne învăluie, care ne-a chemat la viață și ne-a înzestrat cu rațiunea care ne permite să rămânem în viață.