Întotdeauna i-am apreciat pe cei deștepți. Nu vorbesc de cei mai deștepți ca mine, că ăștia sunt cu duiumul, ci de cei deștepți în valoare absolută.
Un bun exemplu e Johannis. El privește tâmp spre nicăieri, își leagă cu dificultate vorbele, urăște pe toată lumea, dar mai ales pe români, și când are, rareori, o idee este cea mai proastă cu putință.
Eiii, aici e tot șpilul: el e deștept, dar o face pe prostul, ca să ne păcălească pe noi.
Joacă atât de bine rolul prostului că ne-a convins că chiar e prost!
Vedeți de ce am apreciat întotdeauna pe cei deștepți.

PS. Nici în ruptul capului nu înțeleg de ce îi cheamă în fiecare zi la Cotroceni pe triștii ăia din guvernul Orban!
Amețiții ăia se fac de râs ceas de ceas și minut de minut. De ce vrea Johannis să-i mai compromită și el?