Călătorii exterioare, de mii de ani!

Oamenii simt nevoia să facă tot felul de călătorii exterioare. De mii de ani, pornirea oamenilor a fost mereu dinspre înăuntru – spre afară, spre dincolo de ei. Până la lună și mai departe am fost. Am construit rachete și făcut expediții cosmice cu mult înainte de a înțelege cum suntem construiți pe dinăuntru. Știm ceva mai mult despre compoziția chimică a planetei Marte decât despre reacția propriilor celule la gânduri și emoții personale.

De câteva zile, oamenii sunt chemați să înceapă, în sfârșit, drumul spre interior. Un microorganism misterios, răspândit în miliarde de identități invizibile, se poartă totuși ca una și aceeași ființă, gata să contamineze pe cel care încă nu a început încă să își facă temele, în casă. Tema de a sta cu sine.

Ce ar fi dacă am asculta înțelepciunea asta a Pământului și nu am mai privi totul ca pe o situație de criză sau de pericol? Dacă ne uităm altfel la toată situația, dacă avem curajul să privim totul ca pe o șansă de salt al conștiinței noastre?

Ce ar fi dacă fiecare dintre noi am începe să înțelegem semnele și invitația vremurilor: „stați în casă, nu numai între pereți, ci mai ales între bătăile propriilor tâmple!” ?

Hai să facem călătoria înauntru, să învățăm să stăm în tăcere, să respirăm conștient, să oprim pentru o vreme ecranele, știrile, planurile, gândurile! Dacă este ceva acolo, în noi, un adevăr până acum nemaiîntâlnit, eliberator, izbăvitor? Dacă e în noi tot adevărul pe care l-am tot căutat până acum în viețile noastre pline de acțiune, strategie, relație cu mereu altul, altceva și altundeva?

Nu știu ce preț vom mai plăti până când fiecare dintre noi va înțelege invitația acestui virus – care nu este altceva decât una din forțele naturale care ne-au format până acum, de mii de ani, ca oameni – dar cred că este timpul să ne reinventăm, să stăm în noi și să decidem, în sfârșit, cine și de ce suntem aici. Nu cred că omenirea mai poate continua doar viața pentru consum, pentru rutină, pentru putere și relevanță personală.

Cred că virusul ăsta și hoarda lui de semeni se vor retrage din viețile noastre după ce fiecare dintre noi va face pasul ăsta înauntru, către sine, cu toate întrebările oneste, directe și necruțătoare pe care nu am avut curajul să ni le punem până acum.
Nu cred că omenirea e în criză. Cred că e în pragul unei mari și extraordinare evoluții. De fapt, criza și saltul sunt sinonime, de cele mai multe ori, oricum.

Spune ceva:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s