Am trecut cu bicicleta electrica pe lângă un bloc în renovare, azi, pe la prânz. Mi-a atras atenția ceva complet nefamiliar: furnicau muncitorii, frateee!, în sus și-n jos, toți deodată, cu spor, cu chef, cu ritm, spectacol pe care abia atunci mi-am dat seama că nu l-am mai văzut la noi. Și la ora la care mai toți moțăie prin vreun boschet sau la vreo margine de șanț.

Doar puțin, o frântură prinsă-n coada ochiului, în felul ei total neobișnuit m-a făcut să mă uit mai atent: toți, vreo 20, erau bărbați asiatici, cu echipament regulamentar de protecție, veseli, energici, de parcă ei singuri mișcau țara asta, în sfârșit!

Aleluia! Ne vin ajutoarele!

PS. Adevăru’ este că de ani buni românii sunt „asiaticii” altor țări!