Noi l-am introdus, în formula unor povești cu final optimist – așa cum sunt cărțile de mai jos – la copiii de 7-10 ani. Am completat firul poveștilor cu fragmente de documentare care le susțin. Copiii au fost extrem de interesați. De aici, am ajuns să discutăm lucruri mari despre prejudecăți, propagandă, rasism, nedreptățile istoriei și deciziile proaste ale oamenilor de-a lungul timpului.

Știu că este încă vârsta lucrurilor magice și a jocului, dar ancorarea în povești despre suferința altora a adus în grupul nostru mai multă empatie între copii, mai multă atenție pentru nevoile și punctele de vedere ale celuilalt.

Cred că îi ferim pentru prea multă vreme de adevăruri care dor, exact în intervalul de timp în care se dezvoltă simțul moral – despre care se spune că s-ar forma până în jurul vârstei de 11 ani. Dacă facem lucrurile responsabil și cu variantele optimiste ale poveștilor acestora, cred că am aduce un mare plus formării școlarului mic. Mai ales că din manualele lor lipsesc modele de cercetători, exploratori, artiști, oameni de știință, sportivi, oameni care au luptat pentru idei etc. Modelele în general lipsesc.

Vă recomand cărțile Ancăi. Mai are ea acolo și despre drepturile femeilor, ale copiilor etc.

Mi se pare un pas înainte mare de tot pentru literatura pentru copii în țara noastră. Felicitări, Anca!

Sursa: Oana Moraru