Normalitatea si binele

Atat timp cat nu ranesti in mod constient si voit alte fiinte, ai dreptul sa fii asa cum iti doresti. Nu ai nevoie de aprobarea nimanui sa iti traiesti viata asa cum vrei.

Sa iti pui la indoiala dorintele si visurile, sa depinzi de validarea sau de permisiunea altora pentru a fi tu insuti este o mare pierdere.

Nimeni nu are dreptul sa iti spuna ce este „normal” sau sa te faca sa iti pierzi increderea in autenticitatea ta. Nici parintii, nici prietenii, nici partenerul de cuplu nu poate sa iti spuna tie cum ar fi „bine” sa gandesti, sa simti sau sa traiesti.

Prea multe vieti sunt distruse si condamnate la blazare si mediocritate din cauza parerilor celor din jur. Teama de a nu-i supara pe apropiatii lor ii determina pe unii oameni sa se supuna, sa renunte la a se exprima pe sine, iar asta nu poate decat sa duca la un singur rezultat previzibil si predictibil: depresia si lipsa bucuriei de a trai.

Multe conflicte dintre oameni ar putea fi pur si simplu evitate daca am invata cu totii sa ne acceptam unii pe altii, chiar daca nu rezonam cu felul in care cineva alege sa fie sau sa isi traiasca viata.

„Normalitatea” si „binele” sunt niste concepte subiective pe care fiecare ar fi normal sa si le stabileasca in forul sau interior, in acord cu constiinta sa si cu vocea sa interioara si pe care ar fi minunat sa nu se straduiasca sa le impuna si altora, impotriva vointei lor.

sursa: Ursula Sandner

Anunțuri

Un gând despre “Normalitatea si binele

Spune ceva:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s