Plimbare cu Raf. Mă opresc la un container, să iau vreo două pungi de plastic pentru el. D-alea de curățat după căței, știți ce zic? Când mă luptam eu să le smulg din tabla aia, ca un cetățean responsabil și civilizat care vrea străzi curate, remarc că, din beemveu’ alb parcat în dreptul meu, lângă bordură, o „doamnă” deschide portiera și aruncă nonșalant pe trotuar o pungă de hârtie făcută cocoloș.
Din păcate, Raf nu ridică piciorul când face pipi, că nu-i venea si l-aș fi îndrumat fix spre roțile frumoasei mașini. În schimb, m-am proțăpit la geam și i-am făcut „doamnei” semn să-l deschidă.
– Daaa?
– V-a căzut ceva.
– …
– O pungă de hârtie. Goală. Poate vă mai trebuie.
M-a tras Raf de acolo, că i-aș fi returnat-o doamnei cu dragă inimă. Direct în figură.