Egoismul lor

Asteptari, proiectii, impunere, control, santaj emotional, expectante si pretentii. Asa arata multe dintre relatiile parinti – copii si cand acestia devin adulti.

Sub pretextul ca ii vor binele copilului, parintii recurg la orice mijloace pentru a continua sa ii dicteze progeniturii lor cum sa traiasca, cu cine sa se insoteasca, ce meserie sa aiba etc. Ei stiu mereu cum e mai bine, ca doar au trecut prin viata.

Insa, daca te uiti la viata acelor parinti, vezi compromis, renuntare, suferinta. Mai vezi si relatie de cuplu conflictuala sau pustiita, precum vezi regretele si nefericirea intiparite pe fata lor.

Dar ei stiu mai bine. Nu divorta ca familia e sfanta, spun ei. Ia-ti o amanta / un amant, traieste-ti viata, dar nu pleca din „familie”. Asa au facut si ei si de asta sunt si astazi impreuna.

Si ce daca va certati sau va bateti? Asa e in casnicie. Cuvintele spuse se uita, vanataile se vindeca, dar „familia” ramane „familie”. Pentru copii si, mai ales, pentru ochii lumii.

In alte cazuri, parintii ii cer copilului ajuns adult ca tot ei sa ramana pe primul loc in viata lui. Nu sotia / sotul sunt importanti, ci ei. Vor sa continue sa controleze atat viata copilului lor, cat si pe a partenerului sau de viata si a nepotilor lor. Isi santajeaza emotional copilul spunandu-i ca niciodata sa nu uite ca ei sunt parintii si ca partenerul de viata este un strain, asa ca e clar de cine trebuie sa asculte.

Daca partenerul de viata nu se supune, incepe razboiul. Ori de cate ori au ocazia, vor incerca sa isi influenteze progenitura impotriva partenerului. Uneori reusesc chiar sa ii desparta si atunci mare le este satisfactia.

Sunt parinti care au adus pe lume copii si investesc in ei cu singurul obiectiv de a avea pe cineva care sa le aduca „un pahar cu apa la batranete”. Copilul instrument. Si cum scopul pentru care a fost adus pe lume este sa devina sclavul pretentiilor, cerintelor si asteptarilor parintilor, nu are voie sa iasa din cuvantul lor. Isi alege meseria pe care o vor parintii, nu are voie sa plece prea departe de casa, nu are dreptul la o viata proprie daca asta inseamna sa ii lase singuri pe parinti.

Obedienta, supunere, control obtinute prin manipulare si santaj emotional. Cu pretextul ca vor binele copilului. Insa, in toate aceste scenarii, nu este nicio secunda vorba de binele copilului ajuns adult. Ci este vorba despre binele parintilor. Despre egoismul lor.

sursa: Ursula Sandner

Anunțuri

Spune ceva:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: