Sanatatea mintala

Interesul fata de sanatatea mintala si bunastarea psiho-emotionala este alarmant de scazut la multe persoane din jurul nostru.

Ne obisnuim sa traim avand o mentalitate defectuoasa, fatalista, ne hranim cu suferinta si o acceptam ca pe un mod de viata, suntem niste victime resemnate in fata sortii, ne „ducem crucea” fara sa ne punem macar problema ca se poate sa traim si altfel.

Nici nu e prea greu sa invatam sa traim asa pentru ca vedem ca si cei din jurul nostru fac la fel. Asa traiesc si parintii nostri, la fel traiesc si prietenii, asta auzim de la colegii de lucru… astfel ca tragem concluzia „asa e viata – un chin si nu se poate face nimic”.

Mai problematic este ca ii educam si pe copiii nostri in acelasi fel. Le spunem ca in viata trebuie sa te jertfesti, sa faci compromisuri, sacrificii, ca fericirea nu exista, ca trebuie sa te chinui, sa faci ce trebuie si nu ce iti place, sa cauti siguranta cu orice pret, sa accepti abuzurile si sa te supui umil, sa nici nu te gandesti sa faci vreo schimbare odata ce ai luat o decizie care se doveste a fi gresita pentru tine, sa ii pui pe altii mai presus de tine si sa crezi ca esti vreun erou daca le induri cu stoicism pe toate. Sigur, poti sa te plangi, ca doar asta fac si cei din jur, dar atat. Iar cel care sufera cel mai mult este, repet, un fel de erou demn de statuie.

Am publicat un text in care spun ca abuzurile emotionale si fizice asupra copiilor isi pun amprenta asupra dezvoltarii lor psihice, fizice si emotionale. Sunt afectate capacitatea de invatare, rezultatele scolare, inteligenta generala si cea emotionala, increderea si stima de sine, capacitatea de a gestiona stresul, reglarea fricii si exista o predispozitie catre tulburari mintale in copilarie si mai tarziu in viata.

Si primesc un mesaj in care o doamna imi spunea „inteligenta emotionala, autocontrol, gestionarea stresului si a fricii – de asta nu mai putem noi?”

Imi doresc sa nu fi inteles eu sensul acestui mesaj si al altora asemanatoare. Imi doresc ca oamenii sa devina din ce in ce mai constienti de necesitatea sanatatii lor mintale si sa isi creasca copiii cu alte credinte si valori.

Am primit aceasta viata ca sa ne bucuram de ea. Cand nu ne bucuram de noi insine si de existenta noastra ne imbolnavim psihic si fizic. Este simplu sa intelegem asta, mai greu se pare este sa renuntam la „confortul” mentalitatii noastre defectuoase.

Tu… cum alegi sa traiesti si ce model dai mai departe copiilor tai?

sursa: Ursula Sandner

Anunțuri

Un răspuns

  1. Bolnavi de speranţă, aşteptăm întruna… iar viaţa nu e decât aşteptarea devenită ipostază.

    Apreciază

Spune ceva:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: