Ce nu-i invatam pe copii?

Îi învățăm pe copii să aibă răbdare, să aibă bun simț, să aibă note bune, să aibă diplome, o meserie, un viitor. Îi învățăm să aibă disciplină, să aibă prieteni, să aibă cunoştințe, deprinderi, noroc, experințe, competiții, călătorii, succese, popularitate, apreciere, respect etc.

Ce nu-i învățăm deloc e cum să se aibă pe sine.

Îi creştem în mecanismele lui „trebuie” şi „a face”, ca să devină rotițe ale unui sistem bazat pe dresaj şi amorțirea spiritului. Îi învățăm să le fie ruşine, să le fie frică, să le fie nenatural să se exprime pe sine, să se găsească pe sine. Îi învățăm să uite cum e să trăieşti în prezent, să te joci, să ierți, să te bucuri din toată inima. Nu avem învățare despre suflet, despre emoții, despre conştiință, despre spirit.

De regulă, ne educăm copiii transmițându-le ca ei înşişi nu sunt suficienți aşa cum sunt. Cresc cu ideea că trebuie să se lase ajustați, optimizați, corectați, reparați. Cresc cu convingerea că ei înşişi sunt incompleți fără intervenția noastră.

Copiii care se au pe ei au primit educația ca pe un dar, ca pe o călătorie, nu ca pe o foarfecă de grădină.

Dacă aveți o clasă animalică, aşa cum spuneți – un seral sau liceu tehnic cu tot felul de specimene, probabil că vi se face greață de postări de genul ăsta. Probabil că vă spuneți că fără bici, vorbă grea şi lătrat nu vă faceți auziți. Aşa e, avem o mulțime de copii deturnați de la sensul lor – agresivi, barbari, rudimentari. Ei sunt zațul societății noastre, măsura aerului pe care ni l-am distilat în nări. Ei suntem tot noi.

Când suntem cu ei, avem măsura realității noastre spirituale – avem istoria familiilor care i-au crescut în ură, negare şi uitare de sine. Într-o clasă ca asta, alegi fie să urăşti cât poți, fie să te ecranezi de tot în nepăsare, fie să te regăseşti ca om, ca profesor, ca părinte. Să te ai pe tine, înainte de a-i avea şi pe ei, cu tine.

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Citez: „Îi învățăm pe copii să aibă răbdare, să aibă bun simț, să aibă note bune, să aibă diplome, o meserie, un viitor. Îi învățăm să aibă disciplină, să aibă prieteni, să aibă cunoştințe, deprinderi, noroc, experințe, competiții, călătorii, succese, popularitate, apreciere, respect etc.”

    Și ce este rău în asta?
    Poate că este mai bine să îl lași pe cont propriu de la 3 ani, că, vezi doamne, are personalitate ăla micu’ Știu cazuri de astfel de personaje ajunse la maturitate, cu impresia că tot aerul planetei li se cuvine. Păcat că există părinți dezorientați care cască gura la asemenea sfaturi neavenite.

    Apreciază

  2. Asta se câștigă în timp, datorită experiențelor vieții! Unii vor reuși, alții nu!

    Apreciază

Spune ceva:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: