Lihnit de foame, la sfârșitul unei zile grele, cu o plasă de cumpărături la picioare, mușcam cu poftă dintr-un croissant cu cremă de migdale, în timp ce așteptam pe o bancă rece, în stație, autobuzul. Văd că se îndreaptă spre mine, o duamnă-n vârstă, care tocmai abordase o pereche ce aștepta puțin mai în stânga băncilor. Eram convins 100% că mă va întreba și pe mine ceva, așa cum mi se întâmplă zilnic.
-Bună seara, poftă bună, în 4 minute vine autobuzul-zice doamna către mine, dintr-o suflare.
Eu, cu gura plină, dau mecanic din cap: da, da.

-Ce bătrânică amabilă-îmi spun eu în gând. Nici nu i-am răspuns la Bună seară, nici nu i-am putut mulțumi că mi-a urat poftă bună și să-i spun că știu că buzul vine în 4 minute, că era afișat pe tabela electronica din imediata apropiere. Ce nepoliticos am putut fi!!
Și am întors capul spre dreaptă, că bătrânica se dusese spre cealaltă bancă, și mă pregăteam să-i mulțumesc, când aud deodată cum nerăbdătoare foșnește o bomboană, o desface și-o bagă hulpavă în gură, în timp ce ambalajul îl aruncă pe jos.
Instant am văzut cu ochii minții o scenă dintr-un film cu Jean Claude Van Damme cum îi trage dușmanului două perechi de palme cu piciorul drept.
Mi-am luat plasa ridicându-mă de pe bancă și m-am îndreptat grăbită spre autobuzul ce tocmai sosise în stație.
Nebunilor nu le mulțumești, se distrează și înțelepții în Rai.