Cu știință sau fără știință, stabilim un exemplu de valori care poate fi văzut de toți.

Alegerile noastre zilnice îi influențează pe alții, fie că este vorba de copii noștri, de familie, prieteni sau chiar de străini. Petru scoate acest lucru în evidență când spune bisericilor: „De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu…” (1Petru 4:4). Contextul ne ajută să înțelegem că Petru se adresează acelora care refuză un stil de viață plin de excese și de comportament păcătos, iar ideea este că oamenii observă cum trăiți și sunt atinși de viețile dumneavoastră, fie în bine, fie în rău. Se pare că suntem atât de dornici să ne dedicăm viețile atâtor lucruri și cauze dar, nu suntem deloc dornici să ne dedicăm viețile grupului lui Dumnezeu, bisericii.
Mai sunt apoi și acele lucruri față de care nu ne dedicăm oficial, și totuși ne consumă chiar mai mult timp din viețile noastre. Puțini dintre noi consideră televizorul o cauză la care ne dedicăm viața, și totuși, mulți oameni petrece în medie trei/patru ore pe zi uitându-se la acea cutie. Mai avem mesele în oraș cu prietenii, diferitele distracții, sau ceea ce tinerii numesc „doar să petrecem timp împreună”. Adaugați la toate acestea fascinația pe care o avem pentru aparatele elecronice de orice tip. Câți dintre noi ne grăbim spre casă să fim siguri că nu pierdem un episod din filmul preferat sau jocul echipei sportive preferate? Ne este însă mai greu să găsim timp pentru ceea ce contează cel mai mult.

Cele mai mari porunci pe care la avem este să iubim pe Dumnezeu și să ne iubim unii pe alții. Cu toate acestea, citirea Bibliei, meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea și închinarea par opționale în viețile multora. Computerele sau tabletele primesc deseori mai multă atenție decât soțul/soția sau copiii. Dacă credincioșia unei persoane s-ar măsura cu ajutorul unui ceas, pe ce loc s-ar găsi credința dacă o comparăm cu filmele de seară sau cu ultimele jocuri de pe tabletă?

Este o luptă pe care fiecare dintre noi trebuie să o recunoască. Viața în umbra crucii, trăirea „Căii” va fi întotdeauna o alegere conștientă împotriva aceea ce vine ușor, sau împotriva aceea ce este firesc, natural. Ni se poruncește: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:37-39). A iubi nu este doar o amintire caldă sau un sentiment. Pasaje precum 1Corinteni 13 și Romani 12 ne arată clar că dragostea este văzută în acțiunile și în faptele noastre.
Pentru mulți, aceasta s-ar putea să pară o chemare de a fugi din lume și de a se retrage la o existență protejată, izolată. Dar nimic nu ar putea fi mai lipsit de adevăr biblic. Hristos, în rugăciunea Sa către Tatăl ne arată clar că, deși nu suntem „ai lumii”, suntem „în lume” (Ioan 17). Nimeni nu ar trebui să fie mai implicat în această lume decât un copil al credinței, dar este vorba de o implicare care în mod constant e conștientă de motivul pentru care suntem aici.

Poate pentru câteva săptămâni, veți putea să vă măsurați dedicarea nu prin cuvinte sau dorințe, ci cu ajutorul ceasului? Vedeți unde vă aflați! În fiecare zi întrebați-vă unde este Dumnezeu în acea zi din viața dumneavoastră