Nicolas Cage si familia in Romania

România este încă o dată gazda filmărilor unui star de la Hollywood. De data aceasta, oaspetele este actorul Nicolas Cage, care a început filmările pentru o peliculă în care joacă rolul unui agent CIA. Vedeta americană a dorit să-şi petreacă cele două zile libere la mare, profitând de vremea bună.

Celebrul actor Nicolas Cage, împreună cu soţia şi copilul au venit vineri la Mamaia şi s-au cazat la un hotel din centrul frumoasei staţiuni. Sâmbătă, actorul şi familia sa au luat prânzul la un restaurant cu specific pescăresc din staţiune, iar seara au rămas în hotel.

Nicolas Cage a venit în România acum trei săptămâni pentru a filma scene în pelicula „The Dying of the Light”. Scenele din acest film au fost filmate la Universitatea Politehnică şi în Parcul Izvor din Capitală.

Actorul pleacă de pe litoral azi.

Nicolas Cage este un actor american, producător şi director de film. Acesta a interpretat în filme o diversitate de roluri, de la comedii romantice şi drame, până la filme de acţiune şi ştiinţifico-fantastice. Cage este cunoscut ca un actor prolific, jucând în cel puţin un film pe an, încă din anul 1980, exepţie făcând anii 1985 şi 1991.

Nicolas Kim Coppola, alias Nicolas Cage s-a născut pe 7 ianuarie 1964 în Long Beach, California. Tatăl său, August Floyd Coppola, a fost profesor de literatură, iar mama, Joy Vogelsang, era dansatoare şi coregraf. Tatăl său este de origine italiană şi mama sa este de origine germană şi poloneză. Cage este nepotul regizorului Francis Ford Coppola.

Actorul a urmat Beverly Hills High School, care este cunoscută pentru numeroşii absolvenţi care au lucrat în domeniul artistic. El a fost atras de cinematografie de la o vârstă fragedă şi a absolvit Şcoala de Teatru, Film şi Televiziune UCLA.

Sursa acesei postari: epochtimes-romania.com

Un film SF

Zice un film S.F….ca au fost odata…niste oameni, cautatori de drumuri printre stele.
„Pelerini”, pe numele lor.
Oameni care au capatat in timp, abilitatea de a „vedea” campurile si undele gravitationale din jurul microquasarilor.
Altfel zis, pliurile spatio-temporale , care le permiteau alegerea „cararilor” catre stele.
O „joaca”…..deloc comoda.
Pentru ca daca nu puneai „piciorul„, pe „cararea” potrivita, in punctul si la momentul oportun, te strivea gravitatia, sau te trezeai intre „carari”, fara posibilitatea de a mai pleca sau de a te mai reintoarce vreodata.
Se mai spune…in povestea sf..ca s-au facut „traduceri” ale acestei abilitati speciale.Traduceri care sa-i ajute pe „nepelerini”sa umble si ei printre stele….
Dar oricat s-a incercat, aceste” traduceri” n-au atins performanta realizata si de cel mai din urma pelerin.Traseele catre stele, obtinute cu aceste „traduceri”erau ocolitoare si necesitau mai mult timp.
Iar dupa ce au disparut pelerinii….nimeni n-a mai gasit un drum nou catre alte stele.
Pentru ca, pelerinii, nu au putut explica in vorbe, niciodata, oamenilor ceea ce vedeau si simteau ei.
Era ca si cum..cineva ar incerca sa-i descrie in vorbe, unui orb,prin telefon….un rasarit de soare… un cer de vara cu o spuza de stele…o aurora boreala.
Cred ca senzatziile..sunt un astfel de sistem „optic”, similar cu al pelerinilor.
Ceva …senzational..:) care … te poate duce printre stele, te poate strivi intr-o singularitate sau te poate rataci pentru totdeauna, int-un loc bizar, care n-are nici inceput si nici sfarsit.
Ca uitam….Uitam ca Oamenii aceia…dupa o vreme…si-au ucis pelerinii.
Asa cum si noi, ne ucidem uneori senzatiile.