Playtech la targ

Pe De alex sportÎn gadgeturiLasă un comentariu

Vă anunțăm cu mândrie că Playtech.ro este singura publicație din România care participă în calitate de partener al Mobile World Congress 2014. Playtech.ro merge astfel și în acest an alături de publicații IT internaționale, precum Stuff, Techradar.com, Ubergizmo.com și altele. Rubrica specială MWC 2014 va include cele mai importante noutăți dezvăluite de marii producatori de dispozitive mobile prezenți la evenimentul de la Barcelona, în perioada 24 – 28 februarie. Mobile World Congress este cel mai mare eveniment al industriei de mobile, organizat anual de Asociatia GSM. Cele mai mari companii de tehnologie mobilă din lume lansează în fiecare an produse spectaculoase, care definesc piața dispozitivelor mobile timp de cel puțin jumătate de an. Evenimentul include cea mai importantă expoziție a industriei de profil, dar și conferințe susținute de operatori de telefonie mobilă, producători, furnizori de tehnologie, magazine și dezvoltatori de conținut din lumea intreagă. Mobile World Congress 2014 reprezintă a șasea ediție a evenimentului și sunt așteptați peste 72.000 de participanți.

Playtech.ro este partener media al târgului internațional de tehnologie Mobile World Congress  pentru al doilea an consecutiv

 

sursa: YahooNews

Nicolas Cage si familia in Romania

Pe De alex sportÎn guests-posts2 comentarii

România este încă o dată gazda filmărilor unui star de la Hollywood. De data aceasta, oaspetele este actorul Nicolas Cage, care a început filmările pentru o peliculă în care joacă rolul unui agent CIA. Vedeta americană a dorit să-şi petreacă cele două zile libere la mare, profitând de vremea bună.

Celebrul actor Nicolas Cage, împreună cu soţia şi copilul au venit vineri la Mamaia şi s-au cazat la un hotel din centrul frumoasei staţiuni. Sâmbătă, actorul şi familia sa au luat prânzul la un restaurant cu specific pescăresc din staţiune, iar seara au rămas în hotel.

Nicolas Cage a venit în România acum trei săptămâni pentru a filma scene în pelicula „The Dying of the Light”. Scenele din acest film au fost filmate la Universitatea Politehnică şi în Parcul Izvor din Capitală.

Actorul pleacă de pe litoral azi.

Nicolas Cage este un actor american, producător şi director de film. Acesta a interpretat în filme o diversitate de roluri, de la comedii romantice şi drame, până la filme de acţiune şi ştiinţifico-fantastice. Cage este cunoscut ca un actor prolific, jucând în cel puţin un film pe an, încă din anul 1980, exepţie făcând anii 1985 şi 1991.

Nicolas Kim Coppola, alias Nicolas Cage s-a născut pe 7 ianuarie 1964 în Long Beach, California. Tatăl său, August Floyd Coppola, a fost profesor de literatură, iar mama, Joy Vogelsang, era dansatoare şi coregraf. Tatăl său este de origine italiană şi mama sa este de origine germană şi poloneză. Cage este nepotul regizorului Francis Ford Coppola.

Actorul a urmat Beverly Hills High School, care este cunoscută pentru numeroşii absolvenţi care au lucrat în domeniul artistic. El a fost atras de cinematografie de la o vârstă fragedă şi a absolvit Şcoala de Teatru, Film şi Televiziune UCLA.

Sursa acesei postari: epochtimes-romania.com

Un film SF

Pe De alex sportÎn guests-postsLasă un comentariu

Zice un film S.F….ca au fost odata…niste oameni, cautatori de drumuri printre stele.
„Pelerini”, pe numele lor.
Oameni care au capatat in timp, abilitatea de a „vedea” campurile si undele gravitationale din jurul microquasarilor.
Altfel zis, pliurile spatio-temporale , care le permiteau alegerea „cararilor” catre stele.
O „joaca”…..deloc comoda.
Pentru ca daca nu puneai „piciorul„, pe „cararea” potrivita, in punctul si la momentul oportun, te strivea gravitatia, sau te trezeai intre „carari”, fara posibilitatea de a mai pleca sau de a te mai reintoarce vreodata.
Se mai spune…in povestea sf..ca s-au facut „traduceri” ale acestei abilitati speciale.Traduceri care sa-i ajute pe „nepelerini”sa umble si ei printre stele….
Dar oricat s-a incercat, aceste” traduceri” n-au atins performanta realizata si de cel mai din urma pelerin.Traseele catre stele, obtinute cu aceste „traduceri”erau ocolitoare si necesitau mai mult timp.
Iar dupa ce au disparut pelerinii….nimeni n-a mai gasit un drum nou catre alte stele.
Pentru ca, pelerinii, nu au putut explica in vorbe, niciodata, oamenilor ceea ce vedeau si simteau ei.
Era ca si cum..cineva ar incerca sa-i descrie in vorbe, unui orb,prin telefon….un rasarit de soare… un cer de vara cu o spuza de stele…o aurora boreala.
Cred ca senzatziile..sunt un astfel de sistem „optic”, similar cu al pelerinilor.
Ceva …senzational..:) care … te poate duce printre stele, te poate strivi intr-o singularitate sau te poate rataci pentru totdeauna, int-un loc bizar, care n-are nici inceput si nici sfarsit.
Ca uitam….Uitam ca Oamenii aceia…dupa o vreme…si-au ucis pelerinii.
Asa cum si noi, ne ucidem uneori senzatiile.

Jurnalul unei dimineţi de mai – final de poveste

Pe De alex sportÎn social mediaLasă un comentariu

De la Noaptebunacopii’s Blog:

„În drum spre casă, merse la piaţă şi-şi cumpără flori. Multe şi cât mai colorate, cât mai parfumate. Avea nevoie de frumos, avea nevoie de starea de bine cu care se trezise azi-dimineaţă, avea nevoie de dragoste, avea nevoie de o minune în viaţa ei rectilinie.

De undeva, din apropiere, se auzea melodia lui Şeicaru, “dragostea-i destin străvechi/cu cireşe la urechi/te iubeşte dulce-amar/n-are vreme de cântar”. Nu ştia dacă să plângă sau să râdă.
Ajunsă acasă, aranjă florile în toate vazele pe care le avea, mai puse şi într-o oală de lut – iubea vasele de lut şi achiziţiona de oriunde găsea -, o mângâie pe Miţi, care o aştepta, ca în fiecare zi, lângă uşă, mieunând, când îi auzea paşii apropiindu-se (“parcă ai fi căţel, îi spunea Ileana râzând, o să-ţi spun Azorel”) şi se îndreptă spre duş. Îşi pregăti baia cu spumă şi se cufundă, cu voluptate, în apa caldă care o îmbrăţişa din toate părţile. Închise ochii şi se lăsă în voia căldurii şi a spumei de baie. Simţea cum se destinde. Acum se putea gândi, fără şocul descoperirii, la e-mail-ul lui Mihai. Oare ce scrie? Poate vrea să-mi spună că s-a căsătorit. Simţi o strângere de inimă. Poate vrea să ştie dacă l-am iertat. Poate …

Sări din cadă. Gata cu suspansul. Acum se simţea pregătită să-l citească.
“Iubita mea, zeiţa mea,
nu ştiu cum să încep. Mi-e greu şi ştiu că ţi-e greu. Am atâtea să-ţi spun, dar mai ştiu şi că toate cuvintele lumii ar fi de prisos. De ce-ţi mai scriu, atunci, nu? asta te-ntrebi. Aş vrea să comprim timpul, să rescriu pagina întreruptă în acea zi de septembrie…Ţi-am scris mereu, dar ştiu că nu ai citit. Te cunosc. Asta nu m-a împiedicat, totuşi, să o fac. După două luni, am vrut să mă întorc acasă. Mi-am dat seama că am fost un prost – da, e puţin spus, ai dreptate – dar nu mi-ai răspuns. Fără tine, nimic nu avea valoare. Am încercat să fac rost de numărul tău de telefon – Ileana îşi schimbase numărul de telefon, după plecarea lui Mihai şi ştia de la prieteni că încercase să-l afle – dar niciunul dintre cei întrebaţi nu a vrut să mi-l spună. Nici măcar prietenii mei cei mai buni. Eram un damnat, nu? Greşisem fundamental. Mă încurc în gânduri, în sentimente, în senzaţii…şi nu pot continua…
Vreau, doar, să ştii că m-am întors în ţară. Vreau să ne vedem, Ileana. Vreau să ştiu dacă mai putem salva ceva din dragostea noastră – şi, nu spune, te rog, că e prea târziu, nu încă. Te-am rănit şi nu-mi vor ajunge o mie de vieţi să repar asta… Dar, te rog, hai să ne vedem, de dragul iubirii noastre… şi, refuz să spun, trecute. Vreau să ştii că m-am întors numai pentru tine. Poate nu mai are nicio importanţă. Dar am simţit nevoia să o fac, să mai cerşesc o şansă. Oricine are dreptul la a doua şansă, nu? Aceşti ultimi doi ani au fost cei mai trişti ani din viaţa mea. M-am risipit, m-am pierdut, am trăit din inerţie.

Ileana citea şi lacrimile i se prelingeau tăcute pe obraji, înnodându-se, undeva, în poală.
Nu-şi dădea seama ce simte, nu ştia ce trebuie să simtă. “Prostule, prostule, prostul lumii!”, gândea ea.
“Mai vreau să-ţi spun că voi rămâne în ţară o săptămână. Dacă nu vei vrea să ne vedem, voi pleca, înapoi, în Canada, pentru totdeauna. Nu voi putea trăi aici fără tine. Acum sunt la Cheia, la Pensiunea Ana. Îţi mai aminteşti?
Numărul meu de telefon: 0766.240…..
Te iubesc, zeiţa mea!”

După trei zile de zbateri, de certuri cu ea însăşi, Ileana hotărî că Mihai merita, măcar, să se vadă. Nu ştia dacă l-a iertat, nu ştia dacă ar mai putea-o lua de la capăt, dar, cei zeci ani trăiţi împreună, trebuiau, cel puţin, comemoraţi cumva.
A patra zi, cu inima cât un purice şi cu un bagaj ce conţinea strictul necesar, Ileana porni spre Cheia.

Ieşi cu greu din Bucureşti şi se îndrepta spre DN1, în direcţia Ploieşti-Măneciu-Cheia. Era o seară frumoasă. Cerul îşi prinsese cei mai strălucitori butoni şi flirta cu o lună prea plină de ea, cochetă şi zâmbitoare. Ileana încerca să-şi stăpânească emoţiile şi să nu facă niciun fel de scenariu cu privire la întâlnirea ce urma să aibă loc. “Oare cum arată Mihai acum?” Nu trecuseră decât doi ani, este adevărat, dar ei i se păruseră o veşnicie.

Drumul se întindea, leneş şi nepăsător, în faţă. Inima Ilenei tura cu o viteză din ce în ce mai mare. “Noroc că nu există radare pentru inimă.”, îşi zise. “Cu siguranţă aş fi…” şi gîndul i-a fost frânt de două faruri puternice şi un tir ce apăruse din senin. O fracţiune de secundă a durat totul. S-a aşternut tăcerea şi a început agonia.

“- 1,2,3, acum, pe targă!”, a fost tot ce a mai putut auzi. “Ni-no-ni-no-ni-no”, salvarea îşi făcea, cu greu, loc.
La spital, s-a făcut tot ce era omeneşte posibil. Ciocnirea celor două autoturisme, fusese, iniţial, frontală, după care, maşina ei a fost azvârlită sub tirul ucigaş, al cărui şofer îşi pierduse răbdarea şi intrase într-o depăşire forţată. Ileana suferise multiple răni la cap şi nu numai. Fiind în comă, era conectată la tot felul de aparate. La un moment dat, creierul ei, obosit de atâtea întrebări fără răspuns, a hotărât să se odihnească. O lacrimă aluneca pe obrazul palid, ca un bob de rouă stingher. Numai inima se încăpăţîna să bată. “Aş fi mers cu tine până la capătul lumii, Mihai…” Poate pentru că, atâţia ani, primise “sărutul cu apă vie.” Intrase în moarte clinică. Acum, trăia artificial şi inert – era tot ce urâse vreodată.
Dar nu avea să fie pentru prea multă vreme. Părinţii ei ştiau ce au de făcut.
Odată, Ileana le spusese, împotriva protestelor acestora, că, dacă avea să i se întâmple vreodată ceva şi se va putea, să fie de acord cu donarea a tot ce se putea dona. Era testamentul ei. Cu sufletele sfâşiate, familia a semnat actele necesare. Cumva, în sinea lor, credeau că, aşa, Ileana va continua să trăiască.
Dintre toate “darurile” ei, inima o primise un tânăr de 20 de ani.
În sfârşit, Ileana avea copilul ei. Dăruise viaţă…

Eu nu-mi mai aparţin,
eu sunt a soarelui şi a lunii.
Sunt mireasa lumii.
Voi naşte stele şi le voi da viaţă,
mă voi însoţi cu cerul
şi voi zâmbi curcubeu,
mă voi însoţi cu vântul,
voi şopti cântece de leagăn, în amurg
şi voi mângâia suflete obosite.
Mă voi însoţi cu ploaia
şi voi spăla păcate.

Eu nu-mi mai aparţin.
Eu sunt mireasa lumii.”

Sursa: ADELA ONETE, facebook 6 februarie!

Alliew- a lansat varianta albă a vârfului de gamă X1 Soul

Pe De alex sportÎn comert din onlineLasă un comentariu

Allview lansează varianta albă a vârfului de gamă X1 Soul

Începând de astăzi, smartphone-ul X1 Soul, actualul vârf de gamă al Allview, este disponibil şi pe culoarea alb. Noul dispozitiv păstrează aceleaşi caracteristici performante ca şi modelul negru.
„Succesul de care s-a bucurat X1 Soul, primul smartphone single SIM din portofoliul nostru, ne-a inspirat să le oferim utilizatorilor şi varianta albă a acestui terminal. Este unul dintre puţinele smartphone-uri albe cu display IPS OGS de pe piaţă”, a declarat Lucian Peticilă, General Manager Allview.
Lansat în octombrie 2013, X1 Soul a adus în premieră: design unibody, procesor Quad Core de 1,5 GHz, 2 GB memorie RAM, 32 GB memorie Flash, display japonez JDI Full HD, camere foto de 13, respectiv 5 MP. X1 Soul este primul smartphone Allview dotat cu funcţia Air Gesture, care permite interacţiunea utilizatorilor cu telefonul fără să-l atingă. Device-ul are un ecran de 5 inchi protejat de Gorilla Glass 3, o gosime de numai 7,9 mm şi rulează sistemul de operare Android 4.2. Jelly Bean.
Pe lângă funcţiile standard, camera principala de 13 MP oferă şi o serie de funcţii inteligente precum: picture clear, fotografiere hands free, continuous shooting (99 de fotografii in 21 de secunde), 12 efecte beauty şi best picture.
Interacţiunea cu device-ul este spectaculoasă în orice moment al utilizării aplicaţiilor inovatoare controlate prin gesturi şi voce. Amplificatorul audio Yamaha şi sistemul DTS garantează calitatea sunetului, iar căştile cu design inovator incluse în pachet asigură o inaltă fidelitate sonoră.

X1 Soul este compatibil cu tehnologia Miracast care permite transferul imaginii şi al sunetului de pe device pe orice televizor cu port HDMI prin intermediul adaptorului wireless display Smart2View.
Varianta albă a smartphone-ului X1 Soul poate fi achiziţionată din magazinele partenere la preţul de 1499 lei.
Pentru mai multe detalii legate de X1 Soul, consultaţi pagina de prezentare a produsului de pe site-ul producătorului.

Despre Allview Mobile România

Allview este o companie românească înfiinţată în 2002 care are ca obiectiv principal de activitate producţia şi distribuţia de smartphone-uri şi tablete PC. Este recunoscut ca unul dintre brandurile cu o dezvoltare rapidă în România. Pentru mai multe informaţii, vă rugăm accesaţi site-ul companiei.

sursa: alliew

Hainele pot fi toxice

Pe De alex sportÎn comert din onlineLasă un comentariu

Producţia de piese vestimentare este una dintre cele mai toxice afaceri de pe planetă. Cea mai mare parte a textilelor de pe piaţă este produsă şi cusută în ţările cu foarte puţine reglementări de mediu şi care oricum nu sunt respectate, chiar dacă există. Aceasta înseamnă că substanţele folosite la vopsirea, procesarea şi finisarea textilelor poluează deja de ani de zile resursele de apă dulce din ţările unde se fac hainele: India, China, Bangladesh şi Filipine printre multe altele.

Greenpeace a lansat anul trecut o campanie numită Detox care are ca scop combaterea aceastei probleme. Conform paginii web a campaniei: “împreună lansăm o provocare celor mai cunoscute brand-uri, să lucreze împreună cu furnizorii lor ca să elimine total eliberarea de substanţe periculoase în apele noastre”.

Pe lângă toxinele care ajung în apa potabilă a lumii, care este deja destul de poluată, se pare că şi hainele pe care le purtăm reţin unele dintre acele toxine, chiar şi până în momentul când ajung în dulapurile noastre.

Conform video-ului realizat de Greenpeace  “două treimi din piesele vestimentare testate de Greenpeace conţin substanţe periculoase. Când aceste haine sunt spălate, eliberează aceste substanţe în râurile, lacurile şi mările lumii. Asta face ca toţi să fim parte a problemei. Dar putem să fim parte a soluţiei de asemenea”. Nu este greu de înţeles faptul că dacă purtăm aceste haine lipite de piele, corpul nostru absoarbe automat o parte din aceste toxine.

Un articol al the Guardian din 2012 relata: „Acum două săptămâni un transport cu pantofi pentru copii din China, interceptat în portul Seattle din SUA conţinea de trei ori nivelul de plumb acceptat. Chiar şi tricoul oficial al Poloniei de la Euro 2012 a fost retras deoarece conţinea niveluri excesive de compuşi organotin (care reglează transpiraţia şi respiraţia pielii). Atunci când Greenpeace a făcut teste pentru detectarea celor mai periculoase şase substanţe chimice din haine, inclusiv a ftalaţilor (substanţe chimice plastifiante care se găsesc şi în detergenţi şi balasamuri de rufe) şi a formaldehidei (folosită frecvent pentru a preveni mucegăirea hainelor la transportul naval), a descoperit că 14 din 17 produse vândute depăşesc nivelul admis de substanţe periculoase”.

Imaginile filmului de mai sus sunt foarte sugestive, iar Greenpeace informează că în China de exemplu cel puţin 320 de milioane de oameni nu au acces la apă potabilă şi că 40% din apa de suprafaţă e considerată poluată, 20% din apa folosită în gospodării şi irigaţii e contaminată, uneori cu substanţe carcinogene; în Indonezia fabricile de textile eliberează apă cu ph 14 şi un cocktail de substanţe periculoase direct în sursa de apă potabilă locală, iar acesta este doar vârful icebergului.

Ştiind că ne otrăvim apa prin industria care promovează frumosul, ar trebui să ne gândim de două ori înainte să aruncăm bani puţini pe lucruri de calitate redusă şi toxice, care ne otrăvesc pe noi şi planeta şi să încurajăm producţiile ecologice locale, unde putem avea controlul că normele de mediu sunt respectate.

Sursa: ro.stiri.yahoo.com