Fost bun prieten cu Patriciu, Peter Imre, încearcă prin orice mijloace legale să-l execute pe miliardarul ajuns în mizerie. Suma pe care trebuie s-o recupereze este de 80.000 de euro, doar că nu prea poate, pentru că tablourile pe care vrea să i le ia de pe pereți sunt în discuție și în procesul de divorț… Eu zic așa: ca să nu rămână nenea Imre, săracu’, fără bănuți, să facem o campanie și să strângem 80.000 de euro… Nu se poate să-l lăsăm să moară de foame pe dom’Patriciu!!! Hai, cine se bagă? Sunt sigura că mai ales foștii lui subalterni, din trustul Adevărul sau fosti angajati ai Mic, nu vor rămâne indiferenți în fața acestei tulburătoare drame.

 

 

Acesta ar fi casuta pe care eu as dori sa o am. Am raspuns la provocarea lui: SoriN 🙂

De joia trecuta, pe  Facebook a inceput implementarea unui dispozitiv ce va permite utilizatorilor Facebook care si-au pierdut parolele de acces sa poata intra in cont cu ajutorul”prietenilor” Mai multe detalii vezi aici

Cea mai mare frica a noastra, a oamenilor este pur si simplu frica de noi insine. Este frica de necunoscut, este frica cu privire la realitatea noastra cea care ne  inconjoara. Pur si simplu o frica a sentimentelor.

Pe multi oamenii ii auzi spunand despre dragoste, pur si simplu o ridica in slavi, ca este pur si simplu un sentiment divin, este unic si este pura si simpla, fantastica.

Dar, sigur  asa este? Nu cumva este cu totul altfel?

Un adevar unic este acela ca dragostea doare….uneori, desigur.  Cu totii am trecut printr-o dragoste sau prin mai multe. Nu-i asa? Nu mereu a durut? Din copilarie am fost cu totii invatati cu privire la faptul ca durerea este primejdioasa si ca este o chestie rea?

Nu stiu, dar oare cum putem noi, ca oameni, sa simtim si sa traim dragostea atunci cand noua ne este frica sa o simtim?

De multe ori, durerea mie unul mi se pare ca inseamna un fel de wake-up call. Mai trebuie sa ne trezim si la realitate, sigur, un alt tip de realitate dar, trebuie sa ne trezim totusi.

Un lucru pe care cu totii l-am ridicat la rang de arta este acela prin care fiecare dintre noi isi ascunde extrem de bine durerea. Consider ca totusi, multi gresesc in clipa in care fac asta. Ideea de durere, ar trebui pentru noi sa devina un fel de token, un sentiment de purtat non stop cu noi, pentru ca el este cel care de cele mai multe ori ne da puterea de a merge inainte. Normal ca durerea nu e chiar ok dar, totul este in modul in care o porti in tine si cu tine, cam asta este tot ceea ce conteaza pana la urma.

Noi, oamenii, avem multe sentimente si durerea este practic tot un sentiment si este parte integranta a noastra, nu se poate fara ea. Fara ea, nu am fi completi.