Avantajul celui ignorat e ca poate sa dea o nuanta de obiectivitate lucrurilor expuse, impins din spate de orgoliu-necesar strigatului spre luna.

Departe de mine gandul de a privi cu superioritate tot ce misca prin desisul netlogian, voi reaminti amanuntul ( imi da subiectul pentru blog) ca …Da! m-am apucat sa scriu poezie, nu doar din vanitate, ci si pentru a intelege mecanismul, ce poate sa mane in lupta pe un poet…sau versificator.

Si nu e o intamplare, impulsul a crescut in intensitate pe masura ce parcurgeam in acel februarie neguros Iluziile pierdute ale lui Balzac. A fost ceva haios de-a dreptul.. Ce sa scriu imi spuneam…De la ce sa pornesc. Am pus o propozitie care n-o expun, asa era de usurica. Tot prelucrand-o, primeam noi si noi sugestii de la muza…dar avusei o muza?…Ce a iesit sigur ca nu e cel mai bun lucru , dar ideea e ca am muncit sa ajunga in stadiul de a nu supara prin stridenta privirea celui ce o recepta in diferite forme.

De eu mi-am temperat pornirile creationiste, observ ca lucrul ce voiam cu adevarat sa-l inteleg s-a indepartat si mai tare. Cum sa vrea cineva sa scrie poezie, sa nu doarma nopti, sa vorbeasca precum nebunii pe strada repetand monosilabic versuri, intonatii, sa nu mai fie atent la interlocutori…

Si planuiam sa intorc promisiunea pe care mi-o facuse Lei Mar. Alte luni grele….Iarta-ma, suflet bun!…

Asta-i buna!…Stridenta unui vers m-a facut sa intru pe profilul celui ce se ingrijeste asa de putin de felul cum arata franzeluta , rumenita, gata scoasa din cuptor… Salbatica_candoare. Cacofonie. Asa se vede. Alaturarea celor doua cuvinte sa nu mai spun cat ma naucesc. Fara patima, am facut observatia ca e in neregula versul. Reactia? Nu s-a indreptat spre remediere. Uite-l si pe mucea asta! A sters comentariul. Faceti poezie. daca e asa usor, eu nu mai zic nimic