Mamaliga

Mamaliga

M-a lovit din senin, pofta de mamaliga cu branza si smantana si, pentru ca nu mi-a placut la restaurant cand am mancat, ambitios, mi-am zis ca ma descurc si singur sa ma hranesc.

Asadar, mulsul vacii a fost un succes, branza si smantana le-am preparat cu grija si migala, dar cum ramane cu mamaliga? Emotionat, am intrat in bucatarie si, pentru a doua oara in viata mea, m-am pus pe facut aceasta pasta galbicioasa, sperind sa nu fie un fiasco ca cea dintai, cand mi-a iesit tare, cu cocoloase-ghemotoace mari cat niste mingi de ping-pong, iar intre dinti simteai un fel de nisip si pietricele. Balast!

Dezamagit si lovita in orgoliu, la cosul de gunoi am asezat-o, cu tot cu ceaun. Treceam printr-o criza, fara indoiala.

Futu-i mamaliga ma-sii, nici a doua oara nu mi-a iesit, desi am respectat intocmai instructiunile din cartea de bucate a lu’ Sanda Marin. Malaiul americanilor este de vina, clar.

In cele din urma, m-am consolat tot cu painea cea de toate zilele, este mai buna cu branza si smantana. Nu stiu de unde a mai aparut si ideea aceasta ciudata, numita mamaliga.

Feeling gospodar si numa’ buna de insurat.

Anunțuri

Spune ceva:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: