mi-au descris crucea ta

cum iubești în toate femeile
femeia aceea pustie
mi-au spus despre umbra ta
cu nume de sfânt
despre ochii tăi mici precum o copilărie pierdută

au venit înțelepții pădurilor

au bătut în miez de noapte
la ușa mea

mi-au smuls somnul din trup

cântece uitate răsunau în valea plângerii
căprioare cu ochi de copil alergau prin praturile ochilor tăi
se auzea o toamnă cruntă prin vântul mângâiat de pietre
o bucurie secerată de plâns

ah, dar tu erai trist…

mâinile tale îndrugau ceva mut

glasul tău era un bocet legănat

brațele tale cuprindeau un mormânt

au venit, dragostea mea, oameni de departe
să-mi spună să te iau din pământ
să te îngrijesc cu mila mea curată
să te ridic din ceara ce îți înmărmurea gesturile

ah, dar tu erai trist…

mai trist decât toată tristețea
cu care te iubeam

a venit ziua noastră
tu atât de senin
eu atât de pustie

am mângâiat o tăcere care apoi m-a ucis

cresc din noapte.

Din blogosfera romaneasca va doresc un sfarsit de saptamana odihnitor!