Cea mai mare frica a noastra, a oamenilor este pur si simplu frica de noi insine. Este frica de necunoscut, este frica cu privire la realitatea noastra cea care ne  inconjoara. Pur si simplu o frica a sentimentelor.

Pe multi oamenii ii auzi spunand despre dragoste, pur si simplu o ridica in slavi, ca este pur si simplu un sentiment divin, este unic si este pura si simpla, fantastica.

Dar, sigur  asa este? Nu cumva este cu totul altfel?

Un adevar unic este acela ca dragostea doare….uneori, desigur.  Cu totii am trecut printr-o dragoste sau prin mai multe. Nu-i asa? Nu mereu a durut? Din copilarie am fost cu totii invatati cu privire la faptul ca durerea este primejdioasa si ca este o chestie rea?

Nu stiu, dar oare cum putem noi, ca oameni, sa simtim si sa traim dragostea atunci cand noua ne este frica sa o simtim?

De multe ori, durerea mie unul mi se pare ca inseamna un fel de wake-up call. Mai trebuie sa ne trezim si la realitate, sigur, un alt tip de realitate dar, trebuie sa ne trezim totusi.

Un lucru pe care cu totii l-am ridicat la rang de arta este acela prin care fiecare dintre noi isi ascunde extrem de bine durerea. Consider ca totusi, multi gresesc in clipa in care fac asta. Ideea de durere, ar trebui pentru noi sa devina un fel de token, un sentiment de purtat non stop cu noi, pentru ca el este cel care de cele mai multe ori ne da puterea de a merge inainte. Normal ca durerea nu e chiar ok dar, totul este in modul in care o porti in tine si cu tine, cam asta este tot ceea ce conteaza pana la urma.

Noi, oamenii, avem multe sentimente si durerea este practic tot un sentiment si este parte integranta a noastra, nu se poate fara ea. Fara ea, nu am fi completi.